În timp ce România are capacitatea de a produce și procesa legume congelate la standarde europene, marile lanțuri de magazine preferă să umple congelatoarele cu produse importate, de multe ori din Polonia, Ungaria sau chiar din țări non-UE. Fermierii români sunt lăsați pe dinafară, iar fabricile din țară, care ar putea susține economia locală, funcționează la capacitate redusă sau sunt nevoite să închidă.
De ce nu ajung legumele românești pe rafturile magazinelor? Răspunsul e simplu: multinaționalele aleg să cumpere în masă de la marii producători străini, ignorând oferta internă. În loc să susțină agricultura românească, preferă să aducă tone de produse congelate de peste hotare, chiar dacă acestea parcurg mii de kilometri până la consumator. Prețurile nu sunt nici măcar mai mici, dar profitul trebuie să rămână în buzunarele celor care controlează importurile.
În mod ironic, în România există fabrici de congelare modernizate, care ar putea livra legume românești în cantități suficiente pentru a alimenta supermarketurile. Însă, fără acces la rețelele de distribuție controlate de aceste corporații, produsele locale sunt condamnate să rămână pe plan secund, iar fermierii trebuie să accepte prețuri de nimic sau să își arunce recoltele.
În timp ce statul român doarme, iar supermarketurile dictează piața, consumatorul român ajunge să mănânce mazăre din Polonia, fasole verde din Belgia și mixuri de legume din Turcia, în timp ce producția autohtonă este marginalizată. Oare cât timp vom mai accepta să fim doar piață de desfacere pentru alții?
