De ani buni, fermierii români se zbat să-și vândă produsele pe un preț corect, dar marile lanțuri de magazine par complet dezinteresate de agricultura locală. În ciuda unui preț infim – doar 0,5 lei pentru un kilogram de cartofi – acești giganți ai comerțului preferă să aducă marfă din import, de multe ori de calitate inferioară și la prețuri mai mari.
Refuzul nu are legătură cu cererea pieței, ci cu interesele comerciale ale unor rețele care joacă pe bursa internațională a alimentelor și au în spate contracte solide cu distribuitori din alte țări. Agricultura românească este tratată ca o pacoste, nu ca o resursă strategică. Producătorii locali sunt obligați să-și arunce marfa sau să o vândă pe marginea drumului, în timp ce rafturile supermarketurilor sunt pline de cartofi din Franța, Egipt sau Polonia.
Mai grav este că acest refuz vine într-un context în care statul român nu are niciun interes real să protejeze producția internă. Cooperativele sunt descurajate, logistica lipsește, iar legile care ar putea impune cote minime de produse românești sunt blocate prin tot felul de tertipuri birocratice.
România nu va avea niciodată o agricultură performantă atâta timp cât fermierii locali sunt umiliți și excluși de pe piață, iar marile lanțuri de retail fac legea în dispreț total față de interesul național.
