Marian Pavel, împrumuturi fictive și documente măsluite – prima verigă în lanțul corupției ialomițene
În județul Ialomița, sub conducerea președintelui Consiliului Județean Marian Pavel, primarul Sloboziei Alexandru Potor și prefectul județului Marin Constantin, s-a creat o rețea solidă de influență și deturnare a fondurilor publice. Una dintre cele mai controversate decizii a fost adoptarea Hotărârii Consiliului Județean (HCJ) 176/08.2022, prin care s-a acordat un împrumut de 7 milioane de lei societății Drumuri și Poduri SA, firmă a cărui acționar unic este chiar Consiliul Județean.
Decizia a fost justificată de un așa-zis plan de afaceri, menit să sprijine financiar DRUMURI ȘI PODURI SA, aflată în dificultate. Cu toate acestea, planul de afaceri nu a fost anexat niciodată la hotărâre, iar împrumutul a fost aprobat în lipsa unor documente esențiale. Mai mult, Prefectura, sub conducerea lui Marin Constantin, a validat HCJ-ul, deși în mod normal ar fi trebuit să respingă acest document, deoarece nu îndeplinește criteriile legale și nu avea avizul Consiliului Social și Economic.
Împrumutul acordat Drumuri și Poduri SA pare a fi o decizie pur formală, menită să mascheze intențiile reale ale conducerii județului, prin administratorul public din acea vreme. Fondurile nu au fost folosite pentru a sprijini societatea, ci, mai degrabă, pentru a justifica pașii în procesul de declin și preluare forțată a activelor sale, pregătind terenul pentru cei apropiați ai administrației.
TRANSEURO – Firma de casă a conducerii și sabotajul propriilor resurse ale CJ Ialomița
Odată aprobat împrumutul pentru Drumuri și Poduri SA, a fost deschis drumul pentru o serie de contracte publice, acordate constant unei firme apropiate de președintele Marian Pavel: Transeuro SRL. Deși era o firmă obișnuită de construcții, Transeuro a devenit rapid un „gigant” al lucrărilor publice în județul Ialomița, cu contracte obținute prin sistemul electronic de achiziții publice de peste 12 milioane de euro în 2023, până când acesta a fost suprasolicitat, „înroșindu-se” de volumul lucrărilor atribuite.
În acest context, DRUMURI ȘI PODURI SA, compania acționariatului CJI, care ar fi trebuit să beneficieze de proiecte edilitare locale, a fost treptat sabotată. În loc să fie acordate contracte pentru a-și redresa activitatea, aceasta a fost marginalizată, iar contractele profitabile au fost redirecționate către Transeuro, firma administrată de Titi Petru, un prieten intim al lui Marian Pavel. Sabotajul s-a manifestat și prin susținerea unei poziții „călduțe” pentru fratele președintelui, angajat model la ”depozitul” acționarilor Transeuro, într-un rol stabil și bine plătit, în ciuda conflictelor de interese.
Pavel Victoraș este angajat al T&T Depo SRL ( acționar Titi Petru, care este și acționar la TRANS EURO SRL). În ultimele luni a încasat lunar brut 23.000 lei (circa 13.500 net) salariul crescând treptat de la 16.000 și 19.000 lei brut.
Rezultatul? În doar trei ani și jumătate, Transeuro SRL a câștigat contract de zeci de milioane de euro, în timp ce DRUMURI ȘI PODURI SA a fost lăsată fără resurse, îndreptându-se inevitabil spre faliment, în timp ce fondurile publice continuau să curgă către firmele favorizate.
„DESERTUL” măsluit – vânzarea subevaluată a activelor societății DRUMURI ȘI PODURI SA
După ce a fost slăbită în mod sistematic, Drumuri și Poduri SA a ajuns în punctul în care activele sale au fost scoase la vânzare, sub pretextul „eficientizării economice.” În realitate, acest pas a deschis calea către o preluare a prețului redus a bunurilor companiei, lăsând loc de suspiciuni cu privire la adevăratele intenții diurne.
Portofoliul de active, care include 16 imobile și 6 terenuri intravilane și extravilane, însumează o suprafață construită de 5.758,01 mp și terenuri cu acces la drumuri naționale, totalizând 55.052 mp. Cu toate acestea, prețul de evaluare stabilit de Consiliul Județean prin expertul Ciripan Valeriu Jean a fost de doar 14.154.271 lei, o sumă considerată mult sub valoare reală a acestor proprietăți. O astfel de subevaluare a deschis oportunități pentru firmele de casă ale administrației să preia aceste bunuri publice la un preț de nimic, consolidandu-și astfel controlul asupra pieței lucrărilor publice din județul Ialomița.
Sub „binecuvântarea” lui Marian Pavel și prin complicitatea prefectului Marin Constantin, instituțiile publice și-au trădat misiunea de a proteja interesul comunității, devenind pioni în jocurile de culise și tranzacțiile dubioase ale rețelei de influență. Această rețea a canalizat constant resursele județului către câțiva „prieteni”, transformând județul Ialomița într-o pradă a intereselor private, cu prețul dezvoltării și bunăstării proprii.