Mareșalul Ion Antonescu

Personalitatea despre care vorbim astăzi va rămâne, din păcate, subiect de controversă pentru totdeauna. Este vorba despre Ion Antonescu, mareșal al României. În momentul de față există două tabere…Unii îl consideră pe Mareșal criminal de război, alții (majoritatea) îl consideră Erou Martir al Poporului Român. Dar acum să vedem cum s-a ajuns la acuzația de criminal de război, și ce a făcut Mareșalul atât de grav încât este considerat de unii criminal. De asemenea, o să vedem și o scurtă biografie a protagonistului de astăzi.

Ion Antonescu s-a născut în 2 Iunie 1882. Tatăl său a fost veteran în Războiul de Independență (1877-1878). Deci este crescut de mic în acest spirit. Mama sa are, de asemenea, un rol important în educația fiului său. Ion face școala militară, și este premiant pe linie și șef de promoție. Datorită abilităților sale vaste, avansează destul de repede în structura armatei.

Se remarcă pozitiv în 1907, la potolirea Răscoalei Țărănești, fără ca un glonț să fie tras. Apoi începe ,,Era Marilor Războaie”. Antonescu era ucenicul lui Constantin Prezan, unul dintre marii mareșali ai României. Deci se remarcă și la Al Doilea Război Balcanic, dar și în Primul Război Mondial. După Primul Război Mondial, izbucnește Războiul Româno-Ungar (1919). Locotenent-Colonelul Antonescu se remarcă din nou, alături de Maestrul Prezan. La scurt timp după încheierea războiului, Regele Ferdinand îl cheamă în audiență pe Antonescu. Regele își smulge din piept Ordinul Mihai Viteazul și i-l înmânează lui Antonescu zicând: ,,Locotenent-colonel Antonescu, Regele mai mult ca oricare altul știe cât îți datorează ție România Mare”.

În perioada interbelică, Ion Antonescu are un rol diplomatic foarte important. A fost atașat militar la Londra și Paris, însoțindu-l pe Nicolae Titulescu în diferite împrejurări. Toate culminează cu numirea lui Antonescu ca Ministru al Apărării (1938) în Guvernul Goga. Acest guvern cade repede, deoarece Carol al II-lea impune dictatura regală. Cu Carol nu s-a înțeles deloc bine. L-a acuzat public de lipsă de moralitate. Drept răsplată, Carol îl trimite în azil politic la Mănăstirea Bistrița.

Cu Dictatul de la Viena și Ultimatumul Sovietic pe masă, Carol renunță la dușmănie, și îl cheamă pe Antonescu pentru a forma un nou Executiv. Generalul Antonescu se duce la liderii politici, pentru a forma un Guvern de uniune națională. Maniu și Brătianu cer abdicarea lui Carol. Antonescu se înduplecă, și obține fără mari bătăi de cap, abdicarea regelui. Generalul se reîntoarce la liderii politici, dar aceștia refuză formarea Guvernului.

Conducătorul statului nu are de ales, și cooptează în Guvern un partid totalitar, Mișcarea Legionară. La 23 noiembrie 1940, România aderă la Pactul Tripartit, adică formează o alianță cu Germania, Italia și Japonia. Mareșalul a fost criticat pentru alianța cu Germania, pentru că a făcut-o din simpatie. GREȘIT! Antonescu a luptat în Primul Război Mondial împotriva germanilor, și era anglofil, dovadă fiind experiența sa din perioada interbelică. A făcut alianța cu Hitler pentru binele țării, nu din simpatie pentru Hitler sau pentru ideologia nazistă, dar și pentru că avea de ales între Hitler și Stalin (fără varianta de mijloc).

Anul 1941 debutează cu înlăturarea legionarilor de la putere. Antonescu potolește legionarii cu ajutorul armatei și al germanilor. Acest eveniment poartă numele de ,,Rebelinea Legionară”. Acest an mai are evenimente foarte importante. Antonescu este informat de ambasadorul Killinger de decizia lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică pe 22 iunie.

La 22 Iunie 1941, Mareșalul dă Sfântul Ordin: ,,Ostași, vă ordon, treceți Prutul”. Așa a început războiul sfânt și drept împotriva bolșevismului. Dezrobim fără mari greutăți Basarabia și Bucovina. Hitler ne cere continuarea ofensivei în Est. Antonescu, în ciuda criticilor opoziției, continuă ofensiva alături de Hitler, pentru că se temea de o ocupație germană, ceea ce s-a întâmplat cu Ungaria în 1944. Odessa este cucerită în octombrie 1941 și ia ființă Guvernământul Transnistriei, Transnistria fiind un dar important de la Hitler, datorită fidelității Armatei Române.

În 1942, Antonescu nu trimite la Stalingrad efectivul cerut de Hitler, și refuză ,,Soluția Finală”, inițiată de regimul nazist, adică exterminarea evreilor. Rezultatul refuzurilor lui Antonescu se văd în relația dintre el și Hitler, între cei doi apărând divergențe. Micul efectiv donat de Antonescu este încercuit alături de trupele germane la Stalingrad (1943). Începe ofensiva sovietică. Antonescu încheie o convenție cu Hitler, prin care Hitler se angaja să livreze aur și material de război României, în schimbul resurselor petroliere. Țara noastră și-a mărit enorm rezervele de aur.

În 1944, România se afla într-o situație gravă. Trupele sovietice se aflau la frontiera cu România, și au început bombardamentele americane asupra țării. Mareșalul Antonescu poartă negocieri pentru pace, și dă și opoziției voie, spre a purta tratative. Tratativele Opoziției de la Cairo se încheie fără succes, deoarece Aliații cereau o capitulare necondiționată. Mareșalul nu a putut să accepte așa ceva. Poartă și el tratative, prin intermediul lui Frederic Nanu, la Stockholm. În mai 1944, Mareșalul primește o telegramă, prin care i se respectă condițiile, cu condiția întoarcerii armelor. Mareșalul refuză întoarcerea armelor și redeschide negocierile. La 23 august 1944, Mareșalul este arestat de Rege și dat pe mâna sovieticilor.

Mareșalul este dus la Moscova, și ținut acolo aproximativ un an și jumătate. Antonescu este adus în țară în 1946, și i se face un proces în stil sovietic, cum a vrut ,,Tătucul Popoarelor”. Este condamnat la moarte, fiind executat la 1 iunie, cu o zi înainte de a împlini 64 de ani.

Mareșalul Antonescu a fost numit criminal de către Stalin, unul dintre cei mai mari criminali ai Istoriei. Deci, ACUZAȚIA DE CRIMINAL ESTE NEFONDATĂ ȘI NETEMEINICĂ. Toți știm de deportările în Transnistria, dar nu știm cum s-au produs acestea. O decizie nu se ia niciodată de unul singur. Deci Mareșalul nu este principalul și singurul vinovat pentru aceste deportări. Cifra ajunge până la 300.000 de deportați. Holocaustul este ce s-a întâmplat sub administrație germană, nu sub administrație românească. Mai mult decât atât, marele istoric, Neagu Djuvara, spunea: ,,Gestul de clemență al Mareșalului este puțin cunoscut”. Deci Mareșalul s-a implicat și în salvarea evreilor. Evreimea română a fost protejată, în afară de cea din Transilvania de Nord, care a simțit impactul Holocaustului și teroarea horthystă.

Ion Antonescu este și va rămâne un Mare Erou al României, și cel mai mare suflet de român. În încheiere, doresc să îl parafrazez pe istoricul Gheorghe Buzatu, care spunea: ,,Și ce a fost Antonescu, dacă nu cauza care s-a numit România Eternă”.

Repere bibliografice:

Keith Hitchins- România 1866-1947

General Ion Gheorghe- Un dictator nefericit

Teșu Solomovici- Mareșalul Ion Antonescu, o biografie

Gheorghe Buzatu- Mareșalul Antonescu în fața Istoriei vol. 1, vol. 2

Mareșalul Ion Antonescu- Almanah Istoric

Ioan Aurel Pop- Istoria, Adevărul și Miturile

Ion Bulei- O Istorie Ilustrată a Românilor

Dennis Deletant- Aliatul uitat al lui Hitler

George Magherescu- Adevărul despre Mareșalul Antonescu vol.1, vol.2, vol.3

Alex Mihai Stoenescu- Armata, Mareșalul și Evreii