Marcel Ciolacu, slugă la Bruxelles: Un demers periculos!
Premierul Ciolacu se pune la dispoziția președintei Ursula von der Leyen prin metode de pe vremea Înaltei Porți, arătându-și o disponibilitate de a cânta periculos în strună în prezent și, mai ales în viitor.
Constituirea Comisiei se face în baza unei legitimități dată de Parlamentele naționale pentru cei care vor ocupa aceste funcții.
Faptul că premierul Ciolacu avansează o propunere care nu a fost agreată de Parlamentul României, nici de opinia publică, parte importantă a unei asemenea chestiuni, arată profilul său clientelar.
In consecință, nu este deloc exclus să existe la un moment dat pe piața propagandei electorale susținerea Ursulei von der Leyen pentru „președintele” Ciolacu.
Deja agreat de președinta CE, candidatul României pentru funcția de comisar pune în dificultate și blochează orice dezbatere despre oportunitatea persoanei desemnate.
In relația cu parterii externi, unde negocierile au încetat total sub mandatul lui Klaus Iohannis, cu privire la România, pare instaurată o conduită care a transformat teritoriul național în depozit european și chiar mondial de gunoaie.
Comisarul european nu este al României, ci al Europei, ne avertizează principial dl. Ciolacu, cel căruia i-ar fi foarte greu să dovedească pe cine reprezintă șeful său direct E.S. Klaus Iohanis.
Comisia Europeană este un executiv care are obligația să asigure reprezentativitatea tuturor intereselor majore, care nu pot fi contradictorii și nici pârghii de vulnerabilizare a unor state.
Dacă noi trimitem în Comisia Europeană un învârtit prin comisii și comitete, care nu mai știe ce nume are în buletin, acesta nu va fi decât un actor într-o piesă irelevantă iar acest fapt este un dezastru.
România a dat un comisar la „transporturi” care nu doar că nu contribuit cu nimic la ameliorarea domeniului, transformându-l în unul conflictual.
Bine ar fi ca Parlamentul României să vină cu o altă propunere, mai apropiată de interesul național, respectiv cineva care nu se legitimează carierist prin ocuparea unor funcții care în fapt n-au fost prea fost utile românilor.