În tot mai multe orașe mici din România, magazinele sunt goale. Nu pentru că nu ar exista marfă, ci pentru că oamenii nu mai au bani. Inflația a mușcat direct din nivelul de trai, iar bunăstarea despre care se vorbea în statistici a dispărut din viața reală.
Salariile au rămas mult în urmă față de scumpiri. Alimentele, utilitățile, transportul și chiria au crescut constant, în timp ce veniturile au fost ajustate timid sau deloc. În orașele mici, unde opțiunile de muncă sunt limitate, fiecare leu contează. Oamenii cumpără strictul necesar sau renunță complet.
Micii comercianți sunt primele victime. Vânzările scad, costurile cresc, iar multe magazine închid sau supraviețuiesc la limită. Lanțurile mari rezistă, dar economia locală se stinge. Orașele mici devin dormitoare sărace sau puncte de tranzit spre emigrare.
Inflația nu este doar un fenomen economic. Este un proces de sărăcire. Când rafturile rămân pline, dar magazinele sunt goale de clienți, înseamnă că statul a pierdut contactul cu realitatea. Bunăstarea nu se măsoară în grafice, ci în coșul zilnic al oamenilor. Iar acolo, România pierde teren rapid.
