Curtea Constituțională a României a decis, din nou, să amâne o hotărâre privind eliminarea pensiilor speciale. Un subiect care arde de ani de zile și care afectează direct echitatea socială și bugetul public este împins iar și iar în viitor, sub pretexte juridice și procedurale.
În timp ce milioane de români trăiesc cu pensii mici, calculate strict pe baza contributivității, o categorie privilegiată continuă să beneficieze de venituri uriașe, protejate instituțional. Fiecare amânare înseamnă bani pierduți, frustrare publică și consolidarea ideii că există două Românii: una pentru cetățeni și alta pentru castă.
CCR nu mai este percepută ca un arbitru neutru, ci ca un scut pentru un sistem care refuză reforma. De fiecare dată când se apropie o decizie clară, apare o nouă interpretare, o nouă excepție, o nouă întârziere.
Eliminarea pensiilor speciale nu mai este o problemă tehnică. Este un test de voință și de justiție socială. Iar acest test este, din nou, ratat.
