Liana Arsenie, judecătoarea promovată de Dragnea, interviu la consiliera Anca Alexandrescu: mafia din justiție și politică strânge rândurile

Apariția publică a judecătoarei Liana Arsenie într-un interviu acordat Ancăi Alexandrescu, consilieră cu un traseu politic bine cunoscut, ridică mai mult decât simple semne de întrebare. Pentru mulți observatori ai vieții publice, momentul pare încă o piesă dintr-un puzzle mai vechi: cel al relațiilor opace dintre politică, justiție și zona de influență mediatică

Liana Arsenie este un nume asociat frecvent cu promovările din perioada în care Liviu Dragnea controla mecanisme-cheie ale puterii. Fără a intra în detalii juridice punctuale, contextul în care a evoluat cariera sa a fost constant marcat de suspiciuni privind politizarea justiției și de decizii controversate, contestate în spațiul public. Tocmai de aceea, revenirea sa în prim-plan, printr-un interviu prietenos, nu poate fi privită ca o simplă întâmplare.

La rândul ei, Anca Alexandrescu nu este un personaj neutru. Cu o carieră construită în proximitatea puterii politice, aceasta a fost de-a lungul timpului un vector de mesaj pentru diverse tabere aflate la butoane. Dialogul dintre cele două nu seamănă cu un exercițiu jurnalistic critic, ci mai degrabă cu o încercare de reabilitare de imagine și de rescriere a trecutului, într-un moment în care presiunea publică asupra sistemului judiciar este tot mai mare. Mesajul transmis este unul clar: vechile rețele nu au dispărut, ci doar se repliază. În fața nemulțumirii sociale, a protestelor magistraților onești și a cererilor tot mai ferme de reformă reală, personajele-cheie ale sistemului își „strâng rândurile”, își oferă platforme prietenoase și încearcă să impună o narațiune defensivă.

Problema nu este un interviu în sine, ci ceea ce simbolizează el. Atunci când judecători cu trecut controversat sunt validați public de figuri politice sau para-politice, încrederea cetățenilor în independența justiției se erodează și mai mult. România nu duce lipsă de magistrați profesioniști și integri, dar aceștia sunt adesea acoperiți de zgomotul făcut de o elită care refuză să iasă din scenă.

În loc de clarificări reale și asumări, publicul primește povești cosmetizate și justificări circulare. Iar întrebarea rămâne deschisă: asistăm la simple coincidențe media sau la un nou episod dintr-o strategie mai amplă prin care mafia politico-judiciară încearcă să își conserve influența?