Lia Savonea și gruparea mafiotă din justiție și politică a pierdut meciul la CCR: pensiile speciale pot fi tăiate
Mitul intangibilității a căzut. Într-o decizie istorică ce zguduie din temelii arhitectura privilegiilor din România, Curtea Constituțională (CCR) a decis că pensiile speciale nu sunt un drept divin, ci un beneficiu care poate fi ajustat, impozitat și, în anumite condiții, tăiat. Această hotărâre nu este doar o corecție legislativă, ci o înfrângere usturătoare pentru ceea ce criticii numesc „gruparea Savonea” – rețeaua de influență care a transformat justiția și politica într-o afacere de castă.
Ani de zile, sub pretextul „independenței justiției”, o grupare transpartinică, cu ramificații adânci în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și în instanțele cheie, a blocat orice încercare de reformă a sistemului de pensii. Figura centrală asociată acestei rezistențe, Lia Savonea, a devenit simbolul unui sistem care părea să funcționeze după propriile reguli, decuplat de realitatea economică a României de rând.
Decizia de astăzi a CCR demontează pilonul principal al retoricii acestei grupări: ideea că orice atingere a portofelului magistratului este un atentat la democrație. Judecătorii constituționali au admis, în sfârșit, evidența – independența nu se măsoară în pensii de mii de euro mai mari decât salariul, iar solidaritatea socială nu se oprește la ușa tribunalelor.
O înfrângere pentru „Mafia” gulerelor albe
Termenul este dur, dar reflectă sentimentul unei societăți sătule de inechitate. Ceea ce publicul a perceput adesea drept o „grupare mafiotă” la nivel moral – o rețea de interese care și-a securizat veniturile prin șantaj instituțional și trocuri politice – se vede astăzi dezbrăcată de armura constituțională.
Alianța toxică dintre politicienii care votavano legi cu dedicație și magistrații care le protejau în instanță a pierdut meciul decisiv. Sfidarea afișată în ultimii ani, când pensionari de lux la 48 de ani cumulau pensia cu salariul la stat, a primit o lovitură fatală.
Surse din sistem vorbesc despre o panică generalizată în rândul „specialilor”. Mecanismul prin care Lia Savonea și aliații săi din politică controlau narativul s-a gripat. Faptul că CCR, o instituție adesea acuzată de complicitate cu această castă, a întors armele, arată că presiunea publică și, posibil, cea europeană (prin PNRR), au devenit imposibil de ignorat.
Ce urmează?
Pentru cetățeanul obișnuit, decizia este o gură de oxigen și o rară victorie a bunului simț. Pentru „gruparea Savonea” și arhitecții sistemului de privilegii, este începutul sfârșitului.
Mesajul este clar: România nu mai poate susține o aristocrație bugetară. Politicienii nu mai au scuza „ne pică legea la CCR”. Acum au undă verde să taie. Rămâne de văzut dacă vor avea curajul să ducă lupta până la capăt sau dacă „caracatița” va încerca o ultimă zvâcnire procedurală pentru a-și salva conturile bancare.
Cert este un singur lucru: astăzi, justiția s-a făcut, în sfârșit, și pentru popor, nu doar pentru „ei”.
