Zece ani a fost „marele mut” al politicii românești. Klaus Iohannis a stat în fruntea statului cu o aroganță glacială, dar cu o incompetență care a costat România enorm. Astăzi, e dispărut. Nici urmă de el. Nu mai dă interviuri, nu mai ține discursuri, nu mai există. A fost scos din peisaj ca un ambalaj gol. L-au folosit, apoi au șters pe jos cu el.
Sub Iohannis, datoria publică a României s-a triplat, ajungând la peste 200 de miliarde de euro. Un munte de împrumuturi care apasă pe umerii românilor și ai copiilor lor. A tăcut când țara se împrumuta cu dobânzi uriașe. A tăcut când economia era sufocată de taxe. A tăcut când oamenii fugeau din țară. A tăcut și când PSD și PNL și-au împărțit statul ca pe o pradă. Tot ce a știut să facă a fost să ridice din sprâncene și să plece în vacanță.
Astăzi, România e paralizată de birocrație, sufocată de datorii, condusă de o mafie politică bine înfiptă în toate instituțiile. Iar „profesorul de la Sibiu”, care promitea reforme, a ajuns simbolul neputinței și al trădării. Nici măcar ai lui nu-l mai apără. L-au abandonat, rușinați de eșecul pe care l-au împachetat cândva în costume nemțești și vorbe goale.
L-ați mai văzut pe Iohannis? Nu. Pentru că sistemul nu mai are nevoie de el. A fost doar o unealtă. A fost decorul ideal pentru distrugerea democrației. Acum, când a expirat, l-au pus la colț și trag perdeaua. Fără aplauze. Fără onoruri. Doar cu dispreț.
