Klaus Iohannis, protejat ani de zile la vârful statului, abia acum, fără imunitate prezidențială, se confruntă cu scandalul casei obținute ilegal
Fostul președinte Klaus Iohannis este somat de ANAF să returneze aproape 1 milion de euro, bani obținuți din chiria unei case dobândite printr-o retrocedare ilegală. Dosarul, vechi de peste două decenii, a fost ținut pe loc în perioada în care Iohannis era la Cotroceni, beneficiind de o protecție tacită. Abia acum, după încheierea mandatului, autoritățile par să miște lucrurile, readucând în atenție dimensiunea uriașă a corupției din România.
Scandalul „Casa Iohannis” revine în forță, dar cu o întârziere scandaloasă. Administrația Națională de Administrare Fiscală (ANAF) i-a transmis fostului președinte Klaus Iohannis o notificare prin care îi cere să returneze aproape 1 milion de euro, bani rezultați din chiria încasată timp de 17 ani pentru o vilă din centrul Sibiului, intrată ilegal în posesia sa.
Istoria acestui imobil începe în anii ’90, odată cu retrocedările controversate ale caselor naționalizate. Un presupus moștenitor, Nicolae Baștea, a revendicat proprietatea folosindu-se de un testament fals, cu două tipuri de scris diferit, după cum au stabilit instanțele. În realitate, Baștea nu era nepotul direct al fostului proprietar, Eliseu Ghenea, ci rudă prin alianță. Cu toate acestea, în 1999, jumătate din casă a ajuns la Klaus și Carmen Iohannis pentru suma ridicolă de 3.200 de dolari.
Timp de aproape două decenii, imobilul a fost închiriat către Raiffeisen Bank, generând venituri estimate între 260.000 și 320.000 de euro. Cu penalități și dobânzi, suma de returnat a urcat la aproape un milion de euro. Procesul privind proprietatea a fost câștigat definitiv de stat în urmă cu trei ani, însă recuperarea banilor a fost amânată constant, mai ales în perioada în care Iohannis se afla în funcția supremă în stat.
Mulți observatori atrag atenția că, deși probele privind falsul erau clare de ani de zile, cazul a rămas într-o zonă gri pe durata mandatelor prezidențiale. „Protecția” oferită de funcție, fie prin inacțiune instituțională, fie prin lipsa de voință politică, a împiedicat statul să recupereze prejudiciul la timp. În acest context, nu puțini se întreabă dacă justiția română funcționează cu dublă măsură: una pentru cetățenii obișnuiți și alta pentru cei din cercurile puterii.
Acum, fără scutul politic al funcției de președinte, Klaus Iohannis se confruntă cu realitatea unui dosar care ar fi trebuit să fie soluționat încă dinainte să ajungă la Cotroceni. Cazul devine un simbol al corupției sistemice din România, unde liderii de vârf par intangibili cât timp dețin puterea, dar vulnerabili abia după ce ies din scenă.
„Casa Iohannis” nu este doar o poveste despre o proprietate obținută ilegal, este radiografia unei țări unde legea se aplică selectiv, iar adevărul iese la iveală numai când interesul politic o permite.
