Uitându-ne pe harta pensiilor din România vedem diferențe uriașe între județele și regiunile de la noi din țară. Cea mai mică pensie este în Botoșani, acolo unde seniorii au, în medie, venituri lunare de 2.230 de lei, iar cea mai mare, în Sectorul 1 al Capitalei, unde pensia medie depășește 4.000 de lei.
După o viață de muncă sute de mii de români au ajuns în situația în care, la bătrânețe, se chinuie să supraviețuiască. Și asta din cauza problemelor financiare. Pensia minimă în România este de 1.281 de lei și se numește indemnizație minimă socială. De fapt, sunt aproape 1 milion de pensionari care au un venit lunar cuprins între 1.280 și 1.400 de lei. O pensie minimă mai mică există doar în Bulgaria, iar țara noastră are cel mai mare număr de pensionari săraci sau în risc de sărăcie din UE.
Pensiile mici din România nu sunt numai rezultatul contribuțiilor reduse pe care oamenii le-au făcut către bugetul asigurărilor sociale. Sunt și rezultatul planului economic al lui Ceaușescu și al regimului comunist din România, care au împărțit regiunile țării după bunul plac. Evoluția economică a fost decisă de la vârful Partidului Comunist Român și acest lucru a dus la condamnarea multor români la o bătrânețe săracă.
După revoluție, politicienii nu au făcut nimic pentru a repara aceste probleme, iar reformele din sistemul de pensii au fost ineficiente. Aceștia au preferat să indexeze pensiile cu inflația, să câștige din punct de vedere politic cu fiecare majorare, făcându-i pe pensionari dependenți de ei. Iar după 36 de ani de economie de piață, rezultatele se văd – avem cel mai mare număr de pensionari săraci și în risc de sărăcie din UE. Problema nu e doar a lui Ceaușescu, ci și a regimului comunist în sine, cât și a tranziției ineficiente către economia de piață. Instabilitatea pieței muncii dată de șomajul tehnic, concedierile în masă, perioadele lungi în care românii au lucrat la negru sau au fost șomeri au afectat o bună parte din societate. Lipsa de viziune a politicienilor care au condus țara i-a adus pe pensionari în această situație critică.
Partidul și Ceaușescu au decis care sunt zonele geografice care merită să fie industrializate și care sunt cele care rămâneau preponderent agricole. Aceste diferențe au persistat și după revoluție, iar inegalitățile se văd mai bine astăzi ca niciodată. Centrele economice importante din țară au rămas cele în care oamenii au salariile mai mari și implicit, contribuții mari la sistemul de pensii.
Județele sărace, preponderent agricole, sunt cele în care pensionarii au cele mai mici pensii, unde oamenii au lucrat în agricultură și industria ușoară pe salarii foarte mici, unde astăzi numărul pensionarilor este mai mare decât cel al angajaților, din cauza lipsei de oportunități economice.
Din acest motive în 34 de județe din România pensia medie este între 2.000 și 3.000 de lei, în doar 7 județe depășește 3.000 de lei, iar în cazul Capitalei, pensia medie este peste 3.000 de lei. Sectorul 1 este singura zonă din statisticile Casei Naționale de Pensii Publice care depășește pragul de 4.000 de lei la pensia medie.
Care sunt județele cu cei mai săraci bătrâni
Cele mai mici pensii medii sunt în Botoșani, 2.230 de lei, Vrancea, 2.270 de lei, Giurgiu 2.280 de lei și în Vaslui, 2.284 de lei. În aceste județe principalul domeniu de activitate a fost agricultura. Salariile oamenilor au fost mici, la fel și contribuțiile, deoarece partidul considera că nu au nevoie de venituri mari în bani, pentru că agricultorii sunt gospodari și pot să se descurca cu ce au în propria curte.
Oamenii au lucrat la Cooperativele Agricole de Producție (CAP) și la Întreprinderile Agricole de Stat (IAS). Economia acestor județe a fost construită în jurul industriei ușoare și agriculturii. Salariile mici, care începeau de la 400 de lei, erau compensate pe moment de produsele pe care oamenii le primeau pentru munca lor – grâu, porumb, cartofi, în cazul CAP-urilor. În cazul IAS-urilor, salariile puteau fi mai mari, deoarece existau și meserii precum cea de tractorist pe lângă simplul muncitor agricol.
Însă acum, la bătrânețe, foștii angajați din agricultură sunt cei care au cele mai mici pensii din România. Sunt atât de mici încât în baza contribuțiilor pe care le-au plătit, pensia medie a agricultorilor ar fi trebuit să fie 919 lei. La nivel național sunt 116.000 de pensionari proveniți din sistemul de pensii al agricultorilor, însă sunt peste 530.000 de români care au avut perioade din cariera lor în care au lucrat în agricultură și au avut contribuțiile la pensie afectate din cauza acestor stagii. Sistemul de pensii din agricultură, creat în comunism, a făcut în așa fel încât anii de muncă ai românilor din acest domeniu să nu mai valoreze aproape nimic la bătrânețe, chiar dacă li s-a promis că sistemul este unul bazat pe solidaritate. Județele cu cel mai mare număr de pensionari agricultori sunt Iași (7.300), Botoșani (6.800), Dolj (6.700) și Teleorman (peste 6.000).
Pe lângă salariile mici, o altă explicație pentru pensiile mici sunt și problemele de sănătate. Sunt 350.000 de români care au ieșit la pensie pe caz de invaliditate și care au venituri sub 2.000 de lei. Cei mai mulți, aproximativ 200.000, conform datelor de la Casa Națională de Pensii, ar fi trebuit să aibă o pensie sub 1.000 de lei, însă sunt beneficiarii indemnizației sociale minime.
Această indemnizație, cunoscută în spațiul public drept „pensia minimă”, este de 1.281 de lei. Diferența dintre pensia meritată pe baza contribuțiilor și cea minimă provine de la bugetul de stat. Mai precis, dacă pensia unei persoane trebuia să fie de 1.000 de lei, ea mai primește 281 de lei pentru „a se ridica” la acest venit minim.
Care sunt județele unde pensiile trec de 3.000 lei
La nivel național sunt doar 7 județe, plus Capitala, unde pensia medie depășește pragul de 3.000 de lei. În Argeș este 3.005 lei, în Constanța 3.019 lei, în Galați 3.022 lei și în Prahova 3.019 lei. Pensii mai mari sunt în Brașov, unde media trece de 3.300 de lei, în Gorj unde aproape că ajunge la 3.300 lei și în Hunedoara, unde depășește 3.500 de lei.
Acestea sunt județele transformate în motoare economice în perioada comunistă. În Prahova, la Ploiești, partidul a investit masiv în industria petrolului. La Galați, în combinatul siderurgic. La Brașov și în Argeș, în industria auto și de camioane. În Gorj și în Hunedoara erau cele mai grele condiții de muncă din cauza industriei extractive, a minelor de cărbune. Salariile erau mari, angajații primeau sporuri și grupe de muncă. Iar în cazul județului Constanța, avem portul și șantierele navale, dar și principalul punct de activitate pentru comerțul exterior.
În aceste județe și în sectoarele importante din economie angajații aveau carte de muncă și nu lucrau la negru sau la gri. Pensiile peste media națională din aceste județe sunt rezultatul concentrării activității industriale în poluri economice de care au beneficiat sute de mii de români aduși din mediul rural în mediul urban. Prin această strategie Partidul Comunist și-a construit, aproape de la zero, baza ideologică și socio-culturală: muncitorul din fabrică.
Așa s-a ajuns în situația în care în Hunedoara, un oraș în care liderii comuniști în frunte cu Ceaușescu au creat un pol industrial de energie și minerit, pensia medie este cu 1.200 de lei mai mare decât în Botoșani, acolo unde agricultura a fost baza economiei.
„Județul” celor mai bogați pensionari
Un caz aparte este Sectorul 1 al Capitalei, unde pensia medie este cea mai mare din România, peste 4.100 de lei. Media veniturilor este trasă în sus și de numărul mic de pensionari, doar 58.000, care probabil că provin într-o bună parte din meserii mai bine plătite, din fosta nomenclatură și poate chiar datorită pensiilor speciale. Sectorul 1 al Capitalei este și cea mai scumpă zonă din România și a fost un magnet pentru investițiile străine și autohtone în ultimii 35 de ani, dar a fost o zonă puternic industrializată și în perioada comunismului. Iar diferențele sunt uriașe față de Sectorul 5, unde pensia medie trece puțin peste 3.000 de lei, iar numărul de pensionari este doar puțin mai mare, 61.000.
