În plina ofensivă a Guvernului pentru stoparea cheltuielilor care măresc deficitul bugetar, o Ordonanță de Urgență, pusă în dezbatere publică în 21 noiembrie, alocă 200 de posturi noi de comisari la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului.
Nota de fundamentare a OUG privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite consideră că formarea unei noi structuri în ANPC, prin angajarea celor 200 de comisari nu are impact bugetar, ceea ce este o eroare trimisă spre avizare Guvernului și apoi Parlamentului. Creșterea de atribuții prin înființarea unei structuri noi în ANPC, printr-o decizie care contrazice angajamentele Guvernului Ciolacu în materie de austeritate bugetară, se face în pofida unei propuneri coerente și logice pentru ca activitatea de supraveghere a creditelor pentru persoanele fizice, consumatoare de servicii financiare, să fie în atribuțiile Băncii Naționale, care are și experiența, și autoritatea în materie. În plus, banca centrală nefiind instituție bugetară, această activitate nu afectează deficitul. De altfel, OUG la care ne referim împarte sarcinile între ANPC și BNR, aceasta având partea de specialitate și avizarea pentru administratorii de credite, iar ANPC rămânând un înregistrator al activității, dar cu 200 de posturi în plus în schemă, plătite de la buget. Culmea este că președintele ANPC declară senin că noii comisari alocați cu lejeritate de Guvern, cu sprijin de la Parlament, nu se vor ocupa doar de administrarea de credite neperformante, ci vor fi antrenați și în alte activități, ceea ce arată și mai clar că OUG este o formă mascată de umflare a schemei de personal, sub umbrela aplicării în legislația națională a unei Directive UE. Bomba vine în 4 decembrie, când Ministerul Economiei anunță pe site-ul instituției textul unei Hotărâri de Guvern, prin care se reduce schema ANPC cu 76 de posturi, începând de la 1 ianuarie 2024. Deci nu numai că nu știe stânga ce face dreapta, ci ne aflăm în fața a două acte care se bat cap în cap emise de aceeași instituție.
Proiectul de Lege privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite a intrat sub semnul urgenței, pentru că reprezintă o obligație de transpunere în legislația națională a Directivei UE 2167/2021, până la 29 decembrie 2023. Sarcina de a ne conforma Directivei UE revine, potrivit unui document postat pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT), care exercită inițiativa legislativă, și, în subsidiar, Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. SGG menționează aceasta în Planul anual de transpunere a directivelor UE-2024, la capitolul ll – Directive restante (cu termen de transpunere deja împlinit) și directive cu termen de transpunere până la finele anului 2023. Proiectul de lege se află publicat pe site-ul MEAT, la capitolul Transparență decizională, deci supus procedurii de dezbatere publică. Din această plasare, putem să facem câteva observații menite să clarifice și să precizeze rolul instituțiilor desemnate să transpună legea privind administratorii de credite și a cumpărătorilor de credite.
Ce vizează Directiva UE și proiectul de la București? În expunerea de motive a proiectului de lege regăsim practic formulările din Directiva UE 2167/2021 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite. „Elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda problema creditelor neperformante reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană. Deși responsabilitatea principală pentru abordarea problemei creditelor neperformante revine în primul rând instituțiilor de credit și statelor membre ale UE, reducerea volumelor actuale de credite neperformante, precum și prevenirea acumulării excesive a creditelor neperformante în viitor, au, de asemenea, o dimensiune europeană clară”, arată startul comun al celor două documente. De la bun început, centrul de greutate al activității vizate de legiuitorul european se plasează în sistemele bancare și financiare din UE care au ca principale obiective stabilitatea creditării, în egală măsură cu protecția în just echilibru a debitorilor și obligațiilor lor asumate față de instituția bancară, răspunzătoare pentru economiile deponenților. Directiva are ca scop o reglementare unitară a pieței secundare pe care actorii sunt administratorii de credite și cumpărătorii de credite neperformante.
Legiuitorul național precizează, la fel ca Directiva UE, că se „stabilește un cadru comun și cerințe comune referitoare la cumpărătorii de credite care cumpără drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit neperformant emis de o instituție de credit stabilită în UE sau care cumpără contractul de credit neperformant în sine și la administratorii de credite care acționează în numele unui cumpărător de credite”.
Directiva UE, dar și OUG fac trimitere pentru a îndeplini acest obiectiv în special spre instituțiile specializate bancare – de la nivel european și național. Autoritatea Bancară Europeană elaborează standardele tehnice, iar în cazul reglementării naționale este desemnată BNR. De asemenea, informațiile de la instituțiile de credit se obțin tot prin intermediul BNR, iar pentru autorizarea administratorilor de credite și a cumpărătorilor de credite, avizele de specialitate, deci de competență și conformitate, se fac tot cu aviz prealabil de la banca centrală. Din formulările legiuitorului național, turta OUG este trasă însă spre ANPC, dar „spatele” de profesionalitate este plasat la BNR, ceea ce schimbă tonul Directivei UE, care dorește reglementarea și funcționarea optimă a pieței secundare a creditelor neperformante, pentru a asigura stabilitatea macroeconomică și evita riscurile sistemice prin intermediul unor organe specializate. Nu credem că este nimerit ca după eșecul administrării legii insolvenței persoanelor fizice, care are o direcție în ANPC, să se mai încerce un experiment, cu o structură-gigant, de 200 de comisari, care trebuie găsiți din piața forței de muncă, pe un domeniu foarte specializat, cel financiar-bancar. Logic ar fi ca activitatea ce decurge din transpunerea Directivei UE 2167/2021 să fie plasată în BNR, instituție care are toată infrastructura tehnică și de personal capabilă să preia rapid această activitate, fără a crește deficitul bugetar, obiectiv decretat ca prioritar de Guvern și de actuala majoritate parlamentară, cât și de mediul de afaceri, prin restructurarea instituțiilor publice.
OUG trece sub tăcere efectul economic al măririi schemei de personal. La Secțiunea a 4-a – impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung, următorii 5 ani, nu este precizată nici o cheltuială de personal pentru noua structură din ANPC. Dar din alte date publicate de instituție aflăm că un comisar este salarizat și are sporuri de muncă grea și indemnizații de hrană, cu o sumă care ajunge la 9.000-10.000 de lei, deci echivalentul de circa 2.000 de euro lunar. Dacă socotim pe un an, noul „detașament” de comisari încarcă bugetul statului cu 4,8 milioane de euro, sumă care se adaugă la deficitul pe care tot vrem să-l reducem.
Cum spuneam, deciziile care se bat cap în cap nu sunt rare în administrația noastră. Dar o contradicție mai evidentă între acte ale administrației, emanate din același perimetru, este greu de găsit. OUG pentru administratorii de credite sau cumpărătorii de credite, propune, în 21 noiembrie un spor de personal la ANPC cu 200 de comisari, iar o Hotărâre de Guvern, publicată în 4 decembrie, tot pe site-ul MEAT, reduce schema ANPC cu 76 de posturi și reformează semnificativ și comisariatele regionale, care vor fi doar 5, față de 8 în prezent. Să fie asta o recunoaștere a erorii de fond în transpunerea Directivei UE? Ar fi astfel o rază de speranță că textul OUG privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite, deci piața secundară a creditelor neperformante, se poate corecta „din mers”, trecând structura pentru ordonarea și supravegherea domeniului spre instituția care are disponibilitatea și capacitatea tehnică și profesională necesare, adică la Banca Națională a României.
