JAF! Cum a ajuns un MWh de energie să coste 16.000 lei în România, de 23 de ori mai mult decât în Polonia şi de 108 ori faţă de Spania pe piaţa de echilibrare
Concurenţa foarte mică pe zona de servicii de sistem, adică între acei producători care pot interveni rapid pentru a „repara“ dezechilibrele din piaţa energiei, a făcut în ultima vreme ca pe piaţa de echilibrare, acolo unde se reconciliază diferenţele între estimarea de producţie şi cantităţile efectiv livrate, preţurile să explodeze ♦ Pe 1 iulie, de exemplu, pentru intervalul 6:15-6:30, un MWh de energie pe piaţa de echilibrare costa peste 16.000 de lei, aceasta fiind o piaţă de penalizare. Dar la aceeaşi oră, pe piaţa de echilibrare din Polonia preţul era de 23 de ori mai mic, iar pe cea din Spania echilibrarea era de 108 ori mai ieftină ♦ Un singur lucru s-a schimbat semnificativ în sistemul energetic local în ultima perioadă, în contextul în care România are în regenerabile mari aproximativ aceeaşi capacitate instalată ca acum 10 ani: prosumatorii şi cei 1.600 MW instalaţi a căror urmărire se face în orb.
În ultima perioadă, piaţa energiei din România prezintă nişte diferenţe vizibile faţă de pieţele vestice, care atrag atenţia mai ales în contextul în care refrenul UE privind funcţionarea pieţelor de energie invită la uniformizare.
Primul dintre aceste lucruri este evoluţia preţurilor pe piaţa de echilibrare, o platformă specială care este folosită pentru a acoperi rapid un deficit de producţie sau a gestiona un exces de producţie. În linii mari, funcţionarea în siguranţă a sistemului energetic presupune ca în orice moment cererea de energie să fie egală cu oferta. Producătorii de energie sunt obligaţi să notifice către Transelectrica, operatorul sistemului de transport a energiei, cât estimează că vor injecta în reţea, iar în cazul în care aceste estimări nu corespund cu producţia propriu-zisă, se intră în piaţa de echilibrare, o piaţă cu preţuri mari tocmai pentru că este o piaţă penalizatoare. Obiectivul este de a avea estimări de producţie şi de consum cât mai precise. Această precizie în zona de producţie este tot mai greu de obţinut pe măsură ce energiile regenerabile intră în sistem.
Singura schimbare
Totuşi, în cazul României, unde se vorbeşte foarte mult despre cel de-al doilea val de energie verde, în realitate lucrurile nu arată mult diferit faţă de ce era acum 10 ani. Al doilea val abia acum se formează. România are acum tot 3.000 MW în proiecte de energie eoliană, la fel ca acum 10 ani, şi a ajuns la circa 1.600 MW în proiecte de energie solară, un plus de circa 200 MW faţă de acum un deceniu. Dar cu toate acestea, piaţa de echilibrare prezintă preţuri fără precedent. Pe 1 iulie, de exemplu, pentru intervalul 6:15-6:30, un MWh de energie pe piaţa de echilibrare costa peste 16.000 de lei, aceasta fiind o piaţă de penalizare. Dar la aceeaşi oră, pe piaţa de echilibrare din Polonia preţul era de 23 de ori mai mic, iar pe cea din Spania echilibrarea era de 108 ori mai ieftină. Ce s-a schimbat? Un singur lucru. Aproape pe nesimţite, în peisajul energetic local au apărut prosumatorii, cu 1.600 MW, o piaţă care acum funcţionează în orb, pentru că nu sunt date exacte privind producţia sau consumul de energie pentru această categorie, dar a cărei dimensiune este suficient de mare pentru a produce efecte la scară largă.
Strict pentru exemplul de faţă, preţul din piaţa de echilibrare este cu atât mai greu de explicat pentru că la 6:15 dimineaţa nu se pune problema de o producţie mare de energie solară, astfel că alta a fost sursa dezechilibrului. Cu toate acestea, oamenii din domeniu spun că lucrul care s-a schimbat substanţial în sistemul energetic local este apariţia prosumatorilor al căror consum şi producţie nu sunt cunoscute acum cu exactitate.
„Este o situaţie absolut nebună şi este absolut necesar ca prosumatorii să aibă stocare“, spune un specialist din domeniul energetic. „Cei 1.600 MW generează un efect de dezordine în piaţă şi de fapt capacitatea ar putea fi şi mai mare faţă de cei 1.600 MW pe care îi ştim.“
