Demisia lui Ionuț Moșteanu nu reprezintă nici pe departe un gest de onoare, ci confirmarea unei imposturi care a contaminat instituțiile statului. Omul nu a plecat pentru că a vrut să dea un exemplu, ci pentru că a fost prins. Iar când ești prins cu diploma falsă în mână, onoarea nu mai intră în discuție.
Fostul ministru al Apărării a fost angajat și promovat în poziții-cheie fără studiile necesare, pe baza unor acte care s-au dovedit a fi neconforme. O rețetă tipică a ultimelor guvernări: funcții importante încredințate unor persoane fără competențe, dar cu susținere politică.
Moșteanu și-a dat demisia abia după ce scandalul a devenit imposibil de ascuns, însă demisia nu rezolvă fondul problemei. Românii au dreptul să știe cum a ajuns cineva cu studii inexistente să conducă un minister vital. Iar instituțiile statului trebuie să explice cine a închis ochii, cine a semnat și cine a girat această impostură.
Cazul Moșteanu nu este un accident. Este simptomul unei boli profunde: promovarea pe criterii politice și ignorarea meritocrației. România are nevoie de profesioniști, nu de oportuniști cu acte fabricate. Iar cercetarea acestui episod trebuie să fie un punct de plecare pentru curățarea instituțiilor statului, nu doar încă o știre care trece și se uită.
