„Pentru ca actuala coaliție – Nicu și Marcel – să supraviețuiască și să dăinuie peste ani e nevoie de o strategie vecină cu nebunia. Căci realitatea, cel puțin de moment, le este potrivnică. Mai ales lui Nicu, acest ostaș în slujba nimănui. Pe datele comandate de brătieni și ținute sub cheie la partid, Nicolae Ciucă nu întră în turul 2. Raportarea electoratului (inclusiv a celui captiv partidului) este una cel puțin circumspectă. Nici consultanții israelieni, concediați în liniște și goniți cu niște milioane, nici actualii sfetnici cehi, ai fostului general Petr Pavel, ajuns președinte (model pe care îl vor replicat și-n România) nu au reușit să facă minuni”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ionuţ Cristache.
„De fapt, ce minuni!? Nu au reușit să facă un minim zgomot pentru a trezi interesul românilor pentru generalul Ciucă. Marele Plan – Cartea, a căzut în derizoriu înainte de a fi (re)scrisă. Panotajul, la fel! Ciucă pierde viteză în partidul pe care se presupune că-l conduce.
Grupuri interne discută intens în aceste zile chiar despre renunțarea la candidatura lui Ciucă și iau în considerare o eventuală susținere pentru Mircea Geoană! Oricâte batistuțe și-ar rupe în semn de (fals) protest Rareș Bogdan, pe la televizoare.
Dar problema lui Ciucă nu este doar a lui Ciucă. Sau doar a PNL-ului! Este în egală măsură și a PSD-ului! Căci, fără Ciucă în fruntea oastei liberale și fără sperietoarea Iohannis undeva în umbră, te trezești cu un partid dezorganizat, care se poate autodevora în lupta pentru putere și din resturile supraviețuitoare riști să se nască o conducere anti-pesedistă! Ce te faci atunci? Așadar, Ciucă – președinte! Măcar la partid! Dar cum?
Printr-o falsă problemă! Data alegerilor prezidențiale! Și nu e nevoie de foarte multă imaginație sau talent politic. Jocul e simplu, îl vedem deja parțial pus în scenă. PNL se face că se răzgândește, PSD mimează supărarea, PNL plusează, încep amenințările! Întâi voalat, mai apoi direct, mai o jignire controlată, una exagerată și, ca într-un final să se aprindă focul ieșirii de la guvernare și nimic să nu-l mai poată stinge.
Ajuns în acest punct, PNL se va confrunta cu două posibilități. Ori iese demn, sătul de șicanele PSD-iste, ori, forțat, printr-un fault la vreun ministru liberal. De ce așa?
E singura variantă prin care jocul politic s-ar putea închide în favoarea celor doi, Nicu și Marcel, PSD și PNL. Plecarea în opoziție, deschiderea frontului (de fațadă) cu PSD, lupta cu ciuma, toată suita de clișee, care fac oițele să tresară revoluționar, se vor pune din nou în mișcare. Astfel, Nicu va deveni principala voce a opoziției!
Proaspăt eliberat de tutela psd-istă, va avea toată legitimitatea să vorbească despre PSD-ul abuziv, care vrea toată puterea și care trebuie oprit. Democrația va fi încă o dată în pericol și democrația va avea nevoie să fie salvată! De un erou! De Generalul Ciucă! Războiul se va duce din nou pe coordonatele clasice, PSD vs. PNL, doar că de această dată, într-o înțelegere deplină!
Și pentru PSD-iști lucrurile ar fi cât se poate de facile. Ar rămâne singuri la guvernare, s-ar bate cu pumnul în piept că nu fug de responsabilitate, ar lupta și ei cu PNL-iștii cei răi și trădători, lipsiți de cuvânt și principii, iar Marcel Ciolacu s-ar profila ca un lider rațional și serios care își va lua pe umeri povara acestui an greu.
Și astfel s-ar închide jocul definitiv. Pe acest fond belicos, dintre cei doi mari coloși, cu armatele stimulate natural pentru marea luptă, pigmeii USR și AUR abia dacă se vor mai vedea. Vocea lor nu va mai conta, oricâte cruciulițe ar pupa ritualic în public și oricâte promisiuni absurde ar vântura. Asta ar compromite definitiv și intrigile și planurile de tip Geoană care încurcă și PSD și gruparea PNL, pe cea care îl vrea pe Ciucă măcar în finală, dacă nu la Cotroceni.
Și odată intrați în turul doi, hazardul, emoțiile, biografiile, devotamentul serviciilor, dezinteresul ambasadelor și bineînțeles, votul românilor, vor decide! Ori Nicu, ori Marcel!
Oricine ar fi, supraviețuiesc împreună. Amândoi la câte-un palat! Care la Cotroceni, care la Victoria. Nici nu mai contează care, pe unde! Ce, nu s-au mai văzut împăcări spectaculoase?
Iohannis a trecut la „mari realizări” scoaterea PSD de la guvernare, la final de prim mandat, doar că să-l bage înapoi la guvernare, în al doilea mandat. Plus că, să nu uităm de principalul argument pentru care sunt și acum împreună, la guvernare, de – stabilitate!
Și așa ajungem la cel mai complicat aspect al acestei ipoteze. Pentru ca toate rotițele de mai sus să se îmbine și să funcționeze perfect, este nevoie ca planul să fie încuviințat și de partenerii României. Să li se explice cacealmaua politică și să li se ofere garanții că nimic nu va pune în pericol „stabilitatea”!
Și ce perspectivă mai bună pentru partenerii noștri strategici decât o stabilitate, de acum înainte, pe minim 5 ani! Dacă nu pe 10, cum dezvăluia involuntar, în urmă cu ceva timp, același Rareș Bogdan”, spune Ionuţ Cristache.
