Dacă trecem peste înfăţişarea de şuetă de vacanţă a conferinţei de presă de la Cotroceni, vom descoperi în materie de conţinut al răspunsurilor cîteva lucruri interesante din punct de vedere politic.
Unul dintre acestea:
Asumarea de către Klaus Iohannis a posturii de lăutar al Coaliţiei PNL-PSD-UDMR.
Preşedintele s-a afirmat din nou ca un Tătuc al Naţiunii. A mai făcut-o şi altă dată. Acum însă, cînd România n-are Opoziţie, n-are presă independentă şi mai ales n-are Societate civilă – cele mai multe dintre ONG-uri fiind trecute de Servicii în adormire, pentru vremuri mai importante, cînd scopurile vor merita banii – Puterea e mai puternică decît a fost vreodată în postdecembrism. Şi cum preşedintele e făuritorul Coaliţiei de Stînga-Dreapta, adică de Fier de Lemn, dar şi şi Patronul presei operative, plătită de stat, Bossul Sistemului, putem vorbi acum – în persoana lui Klaus Iohannis – de un Tătuc absolut, în genul celui întruchipat de Nicolae Ceauşescu. În această postură, Klaus Iohannis a răspuns şi la întrebările care vizau actul de Guvernare, relaţiile din Coaliţie, situaţia social-economică a ţării.
Toată lumea se aştepta, la împlinirea a şapte luni de existenţă a Coaliţiei, la conferinţe de presă extraordinare ţinute fie separat, fie împreună, de liderii partidelor care participă la Guvernare. Cum acest lucru necesar nu s-a întîmplat, întîlnirea de la Cotroceni s-a vrut a ţine locul acestor conferinţe de presă. Dacă Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu şi Kelemen Hunor s-ar fi adresat publicului la cele şapte luni de funcţionare a Coaliţiei, în chip inevitabil ei s-ar fi referit şi la relaţia dintre partidele de guvernare, la funcţionarea Coaliţiei . Şi tot în chip inevitabil, fiind vorba de politicieni implicaţi în actul de guvernare, aceştia ar fi avut doar vorbe bune despre funcţionarea Coaliţiei şi mai ales despre ce a realizat aceasta în cele şapte luni de existenţă.
Era normal ca preşedintele să se refere la bilanţul Coaliţiei, mai ales prin raportarea rezultatelor la aşteptările românilor, îndeosebi la aşteptările determinate de realitatea creată de această Coaliţie. Pentru prima dată în postdecembrism, Puterea se apropie de puterea absolută. Prin majoritatea zdrobitoare din Parlament, prin slăbiciunile Opoziţiei şi prin sprijinirea Guvernului de către preşedinte. Preşedintele României e de presupus că se află deasupra partidelor. Prin urmare, de la preşedintele României, te aştepţi, cînd vine vorba de bilanţul celor şapte luni de guvernare, să aibă observaţii critice din unele puncte de vedere. Formula E loc şi de mai bine e una de esenţă cînd vine vorba de şeful statului. Şi dacă actuala Coaliţie ar fi mai bună decît o Coaliţie dintre Îngeri şi Demoni sub conducerea lui Dumnezeu, preşedintele ţării, prin toate notele postului său- situarea deasupra partidelor, luciditatea celui neimplicat, perspectiva mult mai largă decît cea asumată de liderii partidelor – tot ar fi trebuit să critice activitatea Coaliţiei. Klaus Iohannis a fost însă în această conferinţă de presă un cîntăreţ al Coaliţiei. După el Coaliţia a funcţionat perfect, a fost cea mai bună formulă politică posibilă:
„Jurnalist: Domnule Preşedinte, cum aţi evalua pînă în acest moment coaliţia PSD-PNL, colaborarea dintre cele două partide?
Klaus Iohannis: Este o coaliţie care, după părerea mea, a fost destul de greu acceptată, dar, pe cît de greu a fost acceptată, pe atît de repede echipa s-a sudat şi Guvernul lucrează bine. Sub linie, acum, după cîteva luni de cînd funcţionează coaliţia şi Guvernul instalat de coaliţie, pot să spun că şi-au făcut treaba bine, s-au implicat şi au rezolvat multe probleme. Evident că multe probleme sînt încă de rezolvat în viitor, dar semnele sînt bune.”
Ce mai încolo şi încoace!
Ascultîndu-l pe preşedinte îţi venea să-ţi iei costumul de baie şi să nu te mai duci la serviciu, ci la plajă.
Şi să rămîi acolo, pentru totdeauna.
În vecii Vecilor, Amin.
Ca de altfel toate răspunsurile lui Klaus Iohannis, cea despre funcţionarea Coaliţiei respira un aer de vacanţă fără griji.
Sub acelaşi semn, stă şi răspunsul la întrebarea despre Revizuirea Constituţiei. Revizuirea Constituţiei, punct forte al resetării României, pentru care s-a format Coaliţia cu o majoritate zdrobitoare în Parlament, a fost trecută chiar de la înfiinţarea Coaliţiei printre obictivele care ar justifica mastodontul care e din punct de vedere politic Coaliţia. După şapte luni de guvernare, Revizuirea Constituţiei n-a început ca proces. S-au aruncat la un moment nişte vorbe despre Revizuire şi atît.
Cînd a creat Coaliţia, Klaus Iohannis şi-a justificat iniţiativa prin necesitatea istorică de resetare a României. Doar o reuniune a marilor partide putea face asta. Revizuirea Constituţiei devenea astfel unul dintre motivele pentru care se concubinaseră două partide de Hăis-Cea în postdecembrism. Ar fi fost de aşteptat ca la conferinţa de presă, întrebat despre stadiul Revizuirii, Klaus Iohannis să dea în clocot de supărare şi înainte de a se revărsa peste marginile insului său, să ceară Coaliţiei să treacă fără întîrziere la procesul de Revizuire.
Ce face Klaus Iohannis?
Ne spune, deloc trist, că Revizuirea Constituţiei nu va fi posibilă pînă în 2024, cînd se încheie Coaliţia actuală. Nici o supărare, nici o tristeţe, nici o nemulţumire. Dimpotrivă, o anume veselie că, iată, nici Revizuirea Constituţiei nu se va face:
„Domnule Preşedinte, aţi vorbit de-a lungul timpului despre nevoia de reforme, despre anumite disfuncţionalităţi ale statului, despre o nevoie de resetare. Avînd în vedere pacea politică instalată la Bucureşti, atît de improbabilă pînă de curînd, credeţi că este nevoie pînă în 2024 sau imediat după de o revizuire a Constituţiei în mod amplu? Şi, în subsidiar, dacă vedeţi necesară, avînd în vedere că ideea a fost lansată din coaliţia de guvernare, nevoia unei consacrări la nivel constituţional a unui aşa-zis drept la avort?
Klaus Iohannis: Cred că este nevoie de o revizuire a Constituţiei, în sensul modernizării Constituţiei. Însă şi aici trebuie să fim realişti. Constituţia nu se revizuieşte de un grup de tehnicieni, ci este un proces politic amplu, care în final ajunge în faţa poporului, care trebuie să se exprime prin referendum. Noi ştim că aceste proceduri sînt foarte complicate, sînt greu de pus în practică, şi în acest sens o să-mi exprim o opinie care poate vă surprinde. Da, cred că este nevoie de revizuirea şi modernizarea Constituţiei, şi nu, nu cred că este posibil politic pînă în 2024.”
Un om resemnat în faţa realităţilor moldo-valahe, marcate de imposibilitatea de a face şi ceva măreţ?
Nu.
Un om vesel că are şansa de a ne comunica un lucru trist.
