După zece ani de tăcere strategică, turism de lux și promisiuni goale, Klaus Iohannis ne oferă „moștenirea” sa politică: Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Doi oameni fără viziune, promovați nu pentru că ar avea soluții, ci pentru că sunt ușor de controlat și perfect adaptați unui sistem care mimează reforma, dar conservă privilegiile.
Nicușor a devenit președinte promițând schimbarea, dar a început prin a menține pensiile speciale, a mări TVA-ul în sectoarele românești și a înconjura guvernul de vicepremieri inutili. E moștenitorul perfect al unui președinte care și-a petrecut mandatele în vile de protocol și avioane de stat, în timp ce România se scufunda în datorii și haos instituțional.
Iar Ilie Bolojan, autointitulat tehnocrat salvator, este acum arhitectul unui guvern de tocăniță politică, compus din cinci formațiuni și cinci vicepremieri. Reforma promisă? A rămas pe hârtie. În schimb, a apărut o nouă castă, cu aceleași metehne vechi: control, privilegii, bani publici cheltuiți netransparent.
Iohannis n-a plecat. Și-a plantat clonele. A transferat influența către oameni care vor continua aceeași politică a tăcerii, a disprețului față de români și a obedienței față de interesele externe.
Românii nu au votat pentru asta. Dar moștenirea Iohannis e aici: un sistem care pare schimbat, dar e mai periculos tocmai pentru că își ascunde mai bine intențiile.
