Instituțiile publice din România continuă să cheltuie sume uriașe pe servicii de arhivare, în loc să implementeze soluții digitale eficiente. În timp ce digitalizarea rămâne doar pe hârtie, milioane de lei din banii contribuabililor se duc anual pe contracte cu firme private.
În plină eră digitală, statul român rămâne blocat în trecut, aruncând zeci de milioane de lei pe servicii de arhivare fizică. Numeroase instituții publice aleg să externalizeze aceste servicii către firme private, încheind contracte extrem de costisitoare, în loc să investească în digitalizare și sisteme moderne de gestionare a documentelor.
Această practică nu doar că generează risipă de bani publici, dar blochează și procesul de modernizare a administrației. În timp ce în alte țări arhivele electronice au devenit standard, România continuă să funcționeze pe bază de dosare prăfuite și spații de depozitare scumpe, plătite din buzunarele contribuabililor.
Experții avertizează că aceste contracte de arhivare reprezintă o sursă constantă de cheltuieli inutile și chiar de posibile nereguli. În lipsa unor controale riguroase, există riscul ca sumele alocate să fie mult mai mari decât necesarul real, transformându-se într-o nouă formă de „afacere” pe spatele cetățenilor.
Promisiunile guvernanților privind digitalizarea rapidă a administrației par tot mai goale de conținut. În timp ce se vorbește despre „România digitală”, realitatea arată că banii se scurg în continuare către servicii de arhivare costisitoare, iar modernizarea sistemului rămâne un vis îndepărtat.
