Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a fost condamnat, luni, la 3 ani de închisoare pentru corupție, din care unul cu executare. Decizia tribunalului poate fi atacată cu recurs, scrie Le Figaro.
Parchetul naţional financiar ceruse patru ani de închisoare, dintre care doi cu suspendare, împotriva fostului preşedinte al Franței, acuzat de corupție și trafic de influență.
În luna martie 2012, site-ul de investigaţii Mediapart a publicat un document din care reiese că, în anul 2007, Franţa a vândut Libiei echipamente de control pe internet, contract ce ar fi fost folosit pentru finanţarea respectivei campanii electorale printr-un comision de 50 de milioane de euro.
Procès des « écoutes » : Nicolas Sarkozy vient d’arriver au tribunal judiciaire de Paris. Le jugement est attendu à partir de 13h30 @A2PRL pic.twitter.com/nSAorVolCQ
— Boris Kharlamoff (@BorisKharlamoff) March 1, 2021
Un an mai târziu, când Sarkozy nu se mai afla la Palatul Elysee, justiţia franceză a decis să înceapă investigarea acestui caz. În cadrul investigaţiilor privind ancheta libiană, procurorii au stabilit în septembrie 2013 să intercepteze convorbirile lui Sarkozy, descoperind astfel la începutul anului următor că el folosea o linie telefonică secretă, cu o cartelă prepay achiziţionată sub numele „Paul Bismuth”, pentru a comunica cu avocatul său Thierry Herzog.
Conform rechizitoriului Parchetului Naţional Financiar (PNF), în timpul mandatului său prezidenţial Sarkozy a încercat, ajutat de avocatul Thierry Herzog, să obţină unele informaţii secrete de la un înalt magistrat, Gilbert Azibert, privind o investigaţie care îl viza în „afacerea Bettencourt”, în schimbul promisiunii unui post de prestigiu la Monaco pentru acesta din urmă, post pe care în final Azibert nu l-a mai obţinut.
După ce la sfârşitul lui 2013 a fost achitat dosarul ”Bettencourt” – în care el fusese suspectat că Liliane Bettencourt, moştenitoarea imperiului de cosmetice L’Oréal, i-ar fi finanţat ilegal campania din 2012 – Sarkozy a sesizat Curtea de Casaţie pentru a obţine anularea confiscării agendelor sale prezidenţiale, el temându-se că informaţiile conţinute de acestea ar putea fi folosite împotriva sa în alte anchete. În timpul procedurii legate de această sesizare Sarkozy ar fi încercat în 2014 să obţină respectivele informaţii secrete de la Gilbert Azibert, la acea vreme judecător la Curtea de Casaţie.
Validarea interceptărilor, în martie 2016, de către cea mai înaltă instanţă a Franţei a fost o înfrângere majoră pentru fostul preşedinte, care a susţinut că transcrierea discuţiilor între un avocat şi clientul său este ilegală.
O altă anchetă contestată a PNF revine acum în atenţie. Clasată în anul 2019, aceasta urmărea să identifice ”cârtiţa” care i-ar fi avertizat pe Nicolas Sarkozy şi pe Thierry Herzog că linia lor secretă ‘Bismuth’ era interceptată.
În cadrul acestei anchete magistraţii au analizat facturile telefonice detaliate ale unor avocaţi celebri, unii dintre aceştia fiind apărători ai inculpaţilor la procesul care începe luni.
Printre ei se numără şi actualul ministru francez al justiţiei, Eric Dupond-Moretti, care la jumătatea lui septembrie a deschis o anchetă administrativă împotriva a trei magistraţi ai PNF.
