Iliescu, Voican Voiculescu şi Rus au acţionat cu scopul de a prelua puterea totală politico-militară

Rechizitoriul în dosarul Revoluţiei a fost făcut public parţial, iar procurorii notează, în document, că Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus au pus la punct în ultima săptămână din luna decembrie a anului 1989 o „amplă, sistematică şi generalizată operaţiune de inducere în eroare, unică în istoria naţională”, a cărei victimă a fost „întreaga opinie publică”. În rechizitoriu se subliniază rolul determinant pe care Ministerul Apărării Naţionale l-a avut, la acel moment, în instalarea noii puteri în fruntea căreia s-a aflat Ion Iliescu, pentru sprijinul acordat de către conducerea ministerului militarii implicaţi în evenimentele din 1989 nefiind traşi la răspundere atâta vreme cât Ion Iliescu a păstrat puterea politică.

Procurorii care au anchetat dosarul Revoluţiei fac referire, în rechizitoriu, la o „vastă şi profesionistă operaţiune militară de inducere în eroare care a debutat în după-amiaza zilei de 22 decembrie” 1989, al cărei scop a fost inducerea unei „psihoze generalizate” prin inducerea în eroare a populaţiei cu privire la existenţa „teroriştilor” în perioada evenimentelor de la sfârşitul anului 1989. Operaţiunea de inducere în eroare avea scopul de a determina opinia publică să susţină noua putere politică, susţinută de MApN. 

Din declaraţiile martorilor şi din probatoriu reiese, de asemenea, că aceia care au pus la cale această operaţiune s-au folosit de elemente care se regăseau, de altfel, în documente ale MApN întocmite în vara lui 1989, documente care induceau ideea de „inamic” din afară şi de „terorist”. 

„Analiza întregului probatoriu administrat în prezenta cauză a relevat că inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu şi Rus Iosif au acţionat în intervalul de timp 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989 cu scopul de a prelua puterea totală politico-militară în România, de a păstra şi consolida puterea dobândită şi de a se legitima în faţa opiniei publice interne şi internaţionale. Pentru realizarea scopului s-a recurs la o amplă, sistematică şi generalizată operaţiune de inducere în eroare, unică în istoria naţională. Victima acestei operaţiuni a fost întreaga opinie publică. Psihoza generată şi amplificată de conduitele acestor inculpaţi a stat la baza tragediilor survenite în intervalul de timp amintit”, scriu procurorii de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul PICCJ în rechizitoriul din 29 iulie 2022.

Anchetatorii îşi argumentează concluzia invocând declaraţiile mai multor martori, persoane care în acea perioadă sau în perioada imediat următoare incidentelor de la Revoluţia din 1989 au deţinut funcţii importante în structurile statului român. 

Astfel, Petre Roman, martor în dosarul Revoluţiei, declara, în martie 2017, atunci când a fost audiat, că în opinia sa „fenomenul terorist este o creaţie internă în care protagoniştii au fost din interiorul ţării”.

„Pot concluziona că generalii care au avut intervenţii directe în represiunea ordonată de Nicolae Ceauşescu la Timişoara, Bucureşti şi alte zone, au avut un interes major să facă uitate aceste lucruri şi să iasă din vizorul public”, a afirmat Roman în declaraţia sa de martor.

Un fost ministru al Apărării din perioada comunistă a declarat, în anul 2018, în faţa procurorilor, că în opinia sa „diversiunea existentă în decembrie 1989 a folosit noii puteri instalată în România”, prin intermediul diversiunii fiind „creat un inamic al revoluţiei şi revoluţionarilor” şi justificându-se astfel ideea de revoluţie. 

„Trebuia să existe un duşman împotriva căruia să lupţi şi în acest fel se legitimau. Având în vedere experienţa militară şi funcţiile deţinute în cadrul armatei, afirm cu certitudine că ordinele militare importante, indiferent de natura lor, date în decembrie 1989, puteau fi date exclusiv de la sediul Marelui Stat Major al Armatei”, a afirmat generalul care a fost timp de mai mulţi ani ministru. 

La rândul său, un şef din cadrul fostei Securităţi a declarat, tot ca martor, în anul 2017, că în evenimentele din 1989 au fost implicate persoane cu funcţii importante în statul român, dar care erau „coordonate” de la Moscova, de către serviciile secrete ale fostei Uniuni Sovietice. 

„Consider că a fost o mişcare revoluţionară evidentă, căreia i s-a suprapus puciul militar, lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicaţiilor date de la Moscova… Când mă refer la puciul militar, numesc aici pe ofiţerii de rang superior şi anume Stănculescu, Logofătu, Eftimescu, Militaru, ca fiind cunoscuţi în slujba serviciilor de informaţii sovietice… Ce a urmat încă din seara de 22 decembrie 1989, a însemnat de fapt punerea în practică a unor momente operative diversioniste, create de MApN. Grupa operativă era formată din generali şi ofiţeri MApN… Se dorea impresionarea populaţiei pentru a o determina să facă un pas înapoi şi să sprijine noua conducere…”, a afirmat în faţa procurorilor fostul şef din cadrul Departamentului Securităţii Satului (DSS). 

Procurorii consideră că toate faptele indică „temeinicia” afirmaţiilor celor trei martori, arătând că preluarea puterii de către fostul Comitet al Frontului Salvării Naţionale nu s-ar fi putut produce fără sprijinul Ministerului Apărării Naţionale, una dintre puţinele instituţii care la acea vreme nu a cunoscut un vid de putere. Anchetatorii fac referire la „un pact” între formaţiunea înfiinţată de Ion Iliescu şi MApN, prin care cele două structuri s-au susţinut reciproc pentru a prelua puterea. De altfel, foşti ofişeri de rang înalt din mai multe structuri militare au confirmat în declaraţiile lor de martori, această ipoteză.

Ziua de 22 decembrie 1989 a adus o schimbare radicală a întregii societăţi româneşti, astfel încât s-a produs o perturbare serioasă a tuturor domeniilor de activitate. Dar, ca pilon esenţial al Statului Român, MApN nu a resimţit vidul de putere, actul de comandă în întreaga armată rămânând eficient. Spre deosebire, în acelaşi timp, ministerul de interne (încorporând DSS) a fost complet destructurat. Fără acest sprijin, nu ar fi fost posibil ca CFSN să devină forţa conducătoare a ţării. Practic, conducerea MApN (ministru al apărării fiind generalul Stănculescu Atanasie Victor) a permis intrarea «grupului Iliescu» în sediul central al instituţiei, iar lui Iliescu Ion i-a fost prezentat onorul militar. Decizia neechivocă a fost ca întreaga armată să se subordoneze acestuia şi CFSN”, notează procurorii.

Anchetatorii reţin totodată şi că „participarea cadrelor MApN la represiunea din intervalul 17-22 decembrie 1989 este evidentă”, ei arătând că „efectivele armatei (incluzând forţele mecanizate) au participat, alături de cele ale MI-DSS la represiunea violentă condusă de Ceauşescu Nicolae în calitate de comandant suprem”, fapt de notorietate şi care este demonstrat, de altfel de întregul probatoriu. 

„Armata a fost folosită în mod ilegal şi contrar scopului ei de a fi (apărarea poporului împotriva unui agresor extern)”, se mai arată în documentul citat. La acel moment, şefi din armată raportau despre „elanul revoluţionar pentru a înfăptui ordinul comandantului suprem” Nicolae Ceauşescu, care dispusese reprimarea acţiunilor celor nemulţumiţi de regimul său.

„Represiunea a fost exercitată cu implicarea directă a tuturor comandanţilor de direcţii militare şi a altor militari cu funcţii importante. La realizarea represiunii a ajutat inclusiv comandantul aviaţiei militare, inculpatul Rus Iosif, prin faptul că a ordonat, la Timişoara şi Bucureşti, ca din elicopterele militare să fie obţinute informaţii de la sol, pentru eficientizarea represiunii. Or, tocmai aceşti militari cu funcţii de decizie, implicaţi în represiune, fără excepţie, au fost menţinuţi în funcţii de noua putere a României. La scurt timp, în anumite situaţii chiar în intervalul 22-30 decembrie 1989, aceştia au fost avansaţi în grad. Se ştia că şeful Direcţiei Operaţii – generalul Eftimescu Nicolae, generalii Chiţac şi 257 Stănculescu, şeful Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor, şeful Direcţiei Informaţii, comandanţii de garnizoană din teritoriu au participat direct la represiunea violentă, sub comanda preşedintelui Ceauşescu. Tocmai aceşti factori esenţiali de decizie militară sunt sunt cei care la 22 decembrie orele 16.00 au fost de acord ca noua putere politico-militară să fie CFSN condus de Iliescu Ion”, se mai arată în rechizitoriu.

De altfel, procurorii amintesc că doar după ce Ion Iliescu a pierdut puterea politică, în 1996, primii şefi din MAPN au început să fie traşi la răspundere pentru represiunile din perioada decembrie 1989, până atunci fiind condamnaţi şi judecaţi doar foşti membri ai Securităţii. 

„În mod normal, după calmarea situaţiei, ar fi trebuit să fie traşi la răspundere toţi cei care prin conduita lor au provocat decese, răniri de persoane, lipsiri de libertate şi suferinţe grave, în intervalul 16-22 decembrie. Cât timp Iliescu Ion a deţinut puterea, acest lucru nu s-a întâmplat pentru cei de la MApN, desigur cu complicitatea tuturor organismelor statale. Impunitatea a fost conferită din partea factorului politic ce a beneficiat în mod direct şi discreţionar de protecţia şi forţa Armatei pentru a prelua şi păstra puterea de stat. Înţelegerea a fost benefică ambelor părţi”, concluzionează anchetatorii.

Potrivit acestora, Armata, „prin forţa împrejurărilor, s-a constituit în garant al reuşitei Revoluţiei, situându-se astfel alături de popor, acolo unde îi şi era locul, însă factorii de decizie, militari cu funcţii importante care au condus efectiv represiunea în intervalul 17- 22.12.1989, au dorit să-şi asigure impunitatea pentru viitor, poziţionându-se imediat alături de conducerea CFSN”. 

„Cele trei valuri succesive de avansări în grad militar ce au urmat, demonstrează existenţa unei înţelegeri, noua putere instalată, având nevoie nu doar de legitimare în faţa poporului, dar şi de susţinerea fără echivoc din partea singurei forţe militare care acţiona unitar la nivel naţional. De altfel, reprezentanţii armatei (unii controversaţi) au fost incluşi de facto în structurile centrale, judeţene şi locale ale CFSN. Prin acţiunile lor, ofiţerii care au exercitat inducerea în eroare în decembrie 1989 au trădat atât interesele poporului român, cât şi interesele Armatei, având în vedere numărul foarte mare de militari decedaţi ca urmare a acestei operaţiuni”, mai notează procurorii.