Hora „Lăutarilor”: Cum s-au unit baronii PSD și PNL pentru a orchestra prăbușirea propriului Guvern
Într-un spectacol de un cinism desăvârșit, scena politică românească asistă la o premieră absolută a absurdului: „lăutarii” din PSD și PNL, cum sunt porecliți tot mai des politicienii care fac mult zgomot pentru a acoperi lipsa de substanță, și-au acordat instrumentele. Scopul? Nu guvernarea țării, ci trântirea propriului executiv. O alianță toxică, formată din cei mai controversați lideri ai celor două partide, a decis că stabilitatea României este o monedă de schimb prea mică față de miza reală: controlul total al resurselor și protejarea rețelelor de influență.
Soliștii dezastrului
În prim-planul acestei trupe de șoc îl regăsim pe Rareș Bogdan, autoproclamatul liberal radical. Cel care odinioară striga de pe baricade împotriva „ciumei roșii” a devenit acum „prima vioară” în orchestra dirijată de PSD. Cu un discurs strident și o moralitate flexibilă, prim-vicepreședintele PNL pare să fi uitat complet promisiunile electorale, preferând jocurile de culise alături de cei pe care jura să îi elimine din politică. Alături de el, Hubert Thuma, baronul de Ilfov, operează în tăcere, asigurând logistic „trădarea” necesară în rândul liberalilor, transformând PNL-ul într-o simplă anexă a intereselor personale.
De cealaltă parte a baricadei, care a devenit subit o masă de protocol comună, Marcel Ciolacu și Sorin Grindeanu dirijează operațiunea cu o precizie rece. Grindeanu, supraviețuitorul celebrei OUG 13, și Ciolacu, strategul „covrigăriei” de la Buzău, au înțeles că un guvern funcțional, care ar putea cere reforme reale, este cel mai mare inamic al sistemului feudal pe care l-au construit. Pentru ei, guvernarea nu este despre cetățean, ci despre împărțirea prăzii.
Clanul Olguța-Manda
Tabloul nu ar fi complet fără contribuția esențială a sudului. Cuplul Lia Olguța Vasilescu și Claudiu Manda asigură „ritmul” acestei mișcări de trupe. Reprezentând chintesența baronatului local, cei doi au transformat Craiova și Doljul într-o feudă personală, iar acum exportă acest model la nivel central. Influența lor este decisivă în mobilizarea structurilor de partid care să susțină căderea guvernului, totul sub pretextul unor nemulțumiri politice, când în realitate miza este accesul nestingherit la fondurile publice și blocarea oricăror inițiative de justiție.
O simfonie a corupției pe banii românilor
Ceea ce unește aceste figuri disparat – de la „liberalii” de fațadă precum Rareș Bogdan și Thuma, la vechii „social-democrați” de tip Ciolacu, Grindeanu și Manda – este frica. Frica de pierderea privilegiilor, frica de transparență și frica de un sistem judiciar independent.
„Lăutarii” politicii românești cântă acum la aceeași masă, ignorând complet crizele economice sau sociale cu care se confruntă populația. Trântirea guvernului nu este un act de responsabilitate politică, ci o reglare de conturi mafiotă, menită să instaleze un executiv marionetă, mult mai docil în fața cerințelor baronilor locali.
România rămâne spectatoarea captivă a acestui spectacol grotesc, în care cei mai corupți actori politici și-au dat mâna peste ideologii pentru a demonstra un singur lucru: în politica dâmbovițeană, principiile sunt doar versuri dintr-o manea proastă, iar interesul personal este singura linie melodică care contează.
