Hong Kong, calul Troian al democrației plantat în inima Chinei?
Hong Kong este un oraș stat cu totul senzațional, o îmbinare între cultura chineză și cea orientală. Este un oraș care genetic este chinez, dar cultural este european.
China a râvnit mult după el iar regina Marii Britanii s-a ținut de cuvânt și l-a întors Chinei. În 1997 Hong Kong avea să treacă din brațele reginei în cele ale regimului comunist, dar cu anumite condiții.
China a lăsat destul de liber orașul după preluare, dar nu cu gândul de a menține această stare. Precum picătura chinezească regimul comunist a început să sape la fundația democrației din Hong Kong. Acest lucru nemulțumește locuitorii orașului.
O perpetuă agitația revoluționară este acolo iar ea tinde să contamineze întreaga Chină. Regimul comunist nu știe să se confrunte cu astfel de situații altfel decât prin forță. Ori tocmai forța este cea care face în Hong Kong ca dorința de libertate să fie mai mare.
Până acum un an regimul comunist din China părea puternic. Economia țării mergea excelent, la nivel global era unul din jucătorii importanți, controlul politic intern părea indestructibil.
Apoi a venit criza sanitară, a fost urmată de criza economică și acum avem o problemă de legitimitate a unui regim care pare a fi tras la răspundere pentru sutele de mii de morți ca urmare a extinderii pandemiei la nivel global.
Iar în Hong Kong aceste lucruri s-au acumulat și tensiunea tinde să crească. Există un risc major ca lupta pentru menținerea democrației din peninsulă să devină o luptă pentru obținerea democrației pe continent.
Nu a fost gândită așa, dar retrocerea regiunii către China cel mai probabil se va dovedi calul Troian al democrației. Asistăm la o extindere rapidă a acestei pandemii numită libertate și egalitate din Hong Kong către China și pare că măsurile de izolare nu își mai au efectul.
