Retragerea companiei olandeze HempFlax de pe piața românească este încă o dovadă că România nu știe, nu vrea sau nu este lăsată să construiască industrie. Vorbim despre unul dintre cei mai mari cultivatori și procesatori de cânepă din Europa, un domeniu strategic – agricultură, construcții, textile, materiale ecologice – exact genul de activitate pe care orice stat normal o protejează și o încurajează.
În schimb, în România, HempFlax s-a lovit de birocrație sufocantă, legislație ambiguă, suspiciune permanentă și un stat care tratează investitorii ca pe niște potențiali infractori. Cânepa industrială, deși legală la nivel european, este tratată administrativ ca o problemă de ordine publică, nu ca o oportunitate economică. Controale peste controale, autorizații neclare, funcționari care nu își asumă nimic.
Rezultatul? Capitalul pleacă. Locurile de muncă dispar. Lanțurile de producție nu se mai dezvoltă. România rămâne furnizor de materie primă ieftină sau, mai grav, piață moartă, în timp ce alte state câștigă valoare adăugată, tehnologie și know-how. După care politicienii se plâng că avem deficit comercial, sate depopulate și industrie zero.
Plecarea HempFlax nu este un accident, ci un simptom. Un stat capturat de incompetență și frică, care preferă să nu decidă nimic, decât să construiască ceva. România nu duce lipsă de resurse. Duce lipsă de curaj administrativ, viziune economică și respect pentru munca productivă. Iar până nu se schimbă asta, vor mai pleca și alții. Mulți.
