Când faci o anchetă pe bune, nu trebuie să dai explicații. Pentru că ancheta se susține de la sine pe fapte și probe.
Faptul că un polițist, fie el și Godină, îți pune sub semnul întrebării documentarea, faptele pe care ai evitat să le prezinți, detaliile, iar răspunsul tău este să taberi pe ăla, să faci followupuri, să te disculpi, să te victimizezi, să insinuezi, să-ți pui poelele-n cap, să-l suni, să nu redai discuția, să-l acuzi continuu că minte – la limita înjurăturilor, mi se pare foarte, foarte low și neprofesionist.
Ceea ce nu este o mare surpriză pentru mine. Ce nu înțeleg eu – este de ce totuși insistă Godină pe acest caz. Și-a spus totuși punctul de vedere. Unde are dreptate Godină – este că pe oameni nu-i interesează adevărul (așa cum poate el reieși obiectiv din probe, fapte, mărturii – uneori contradictorii), îi interesează „varianta” lor de adevăr, povestea – cum a fost condusă, indusă, spusă și prezentată. Înghit orice, atât timp cât este prezentată versiunea dorită de ei, asemeni sectelor.
Numai că ce nu înțeleg puștii de la Recorder este că de prea multe ori adevărul stă ascuns în detalii. Iar în acest caz detaliile fac diferența.
