Guvernul Bolojan se laudă cu „cea mai de succes emisiune de euroobligațiuni din 2025”. În realitate, succesul constă în faptul că băncile și fondurile străine s-au grăbit să cumpere datoria României, atrași de dobânzile uriașe pe care le vom plăti ani la rând. Statul a împrumutat 4 miliarde de euro, prin obligațiuni cu scadențe de 7, 12 și 20 de ani, la dobânzi care trec de 6%. O datorie scumpă, luată în numele unui popor care abia mai respiră sub greutatea taxelor.
În loc să stimuleze producția, să investească în agricultură și industrie, guvernul a ales calea cea mai ușoară: încă un credit. România nu se dezvoltă, ci doar prelungește agonia. Dobânzile vor fi plătite din munca celor care încă mai produc ceva în țara asta, în timp ce birocrația și aparatul bugetar cresc ca un monstru hrănit din datorie.
Ni se spune că împrumutul e un semn de încredere. Fals. Este doar semnul disperării unui stat care nu mai poate trăi fără perfuzia banilor străini. Un stat care ia credite pentru a plăti alte credite, care împrumută pentru a-și plăti propriile datorii și salariile unei administrații tot mai costisitoare.
România devine captivă propriilor decizii. Cu fiecare miliard împrumutat, libertatea scade, iar dependența crește. Sub guvernul Ilie Bolojan, datoria publică explodează, economia reală e sufocată, iar viitorul copiilor noștri e amanetat. E un drum fără întoarcere — și da, ne ducem în cap, dar cu hârtii frumos semnate și zâmbete pentru camerele de luat vederi.
