Alocațiile de stat pentru copii nu vor fi majorate nici în anul 2026, potrivit prevederilor din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial. Actul normativ stabilește că, pe parcursul anului 2026, alocațiile se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2025, ceea ce înseamnă că nu se aplică indexarea anuală cu inflația.
Măsura prelungește înghețarea alocațiilor pentru al doilea an consecutiv. Pentru anul 2025, majorarea care ar fi trebuit să intre în vigoare la 1 ianuarie 2025 a fost blocată prin ordonanța de urgență adoptată la finalul anului 2024, cunoscută în spațiul public drept „ordonanța trenuleț”, care a menținut sumele la nivelul din noiembrie 2024. Măsura de a îngheța alocațiile în 2026 are o problemă de fond: lovește exact într-un sprijin universal destinat copiilor, într-un moment în care costul vieții continuă să apese pe bugetele familiilor. În Legea nr. 141/2025 apare explicit că „în anul 2026 se mențin în plată la nivelul acordat/cuvenit pentru luna decembrie 2025” mai multe drepturi, inclusiv „alocațiile de stat pentru copii”.
Dincolo de formularea juridică, efectul practic este simplu: dacă prețurile cresc, iar alocația rămâne aceeași, sprijinul valorează mai puțin de la o lună la alta. România a introdus în ultimii ani ideea de indexare anuală a alocației cu inflația, tocmai ca să nu fie erodată puterea de cumpărare; presa a relatat această regulă de indexare și a explicat că alocațiile au fost majorate în trecut în acest mecanism. Iar Institutul Național de Statistică definește chiar inflația prin Indicele Prețurilor de Consum, folosit pentru a măsura scumpirea medie a bunurilor și serviciilor.
În termeni concreți, păstrarea alocațiilor la nivelurile curente (de ordinul sutelor de lei pe lună, în funcție de vârstă și situație) înseamnă că familiile vor acoperi din ce în ce mai greu aceleași nevoi de bază: rechizite, haine, transport, igienă, alimentație. Publicații care au sintetizat valorile în plată arată niveluri precum 292 lei pentru copiii peste 2 ani și 719 lei pentru copiii sub 2 ani sau cu dizabilități, valori care rămân neschimbate dacă înghețarea se aplică.
Efectele sunt mai dure acolo unde oricum există vulnerabilitate. Datele Eurostat indică faptul că România avea în 2024 una dintre cele mai mari ponderi din UE ale copiilor aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială, 33,8%, mult peste media UE de 24,2%. În același timp, organizații precum Salvați Copiii atrag atenția că riscul poate urca dramatic în funcție de profilul familiei, de exemplu atunci când părinții au un nivel scăzut de educație. Într-un astfel de context, înghețarea unei prestații universale nu e neutră: apasă relativ mai mult pe familiile cu venituri mici, pentru care fiecare leu contează în decizii zilnice care țin de copil.
Pe termen scurt, asta se traduce prin renunțări: mese mai ieftine și mai slabe nutritiv, amânarea consultațiilor sau a tratamentelor neacoperite integral, limitarea activităților educaționale și extracurriculare, și, foarte des, prin presiune suplimentară pe părinți. Pe termen mediu, consecințele pot deveni structurale: performanță școlară mai slabă, absenteism, izolare socială și adâncirea diferențelor dintre copiii din familii stabile și cei din familii vulnerabile. Când un sprijin fix nu mai ține pasul cu prețurile, copiii sunt cei care „plătesc” prin oportunități pierdute, nu printr-o cifră dintr-un tabel.
