Guvernanții recunosc că au condus prost și politicienii trăiesc în lux… dar taie de la popor, nu din pensiile speciale
Când un fost ministru de Finanțe, precum Alexandru Nazare, recunoaște că România „a trăit pe datorie”, nu mai este vorba de analiză economică, ci de confesiune post-faliment. Într-un moment rar de sinceritate, acesta afirmă că „trebuie să avem curajul schimbării” pentru că altfel „nu mai putem merge mai departe” (sursa: Digi24). Dar întrebarea esențială rămâne: cine plătește nota pentru acest dezastru gestionat de ei?
Răspunsul e simplu și cinic: plătește poporul. Nu cei care au luat deciziile proaste, nu demnitarii cu vile, șoferi și consilieri de imagine. Nu cei care și-au triplat salariile în Parlament și și-au votat pensii speciale. Ci românul obișnuit – profesorul fără resurse, medicul sufocat în spitale mizere, tânărul plecat la muncă în străinătate, antreprenorul strangulat de taxe.
Cei care azi vorbesc despre curajul reformei sunt chiar cei care au evitat reformele ani la rând. Acum, când nu mai pot împrumuta fără costuri uriașe, când buzunarul statului e gol, vin cu lecții despre austeritate și echilibru. Dar austeritatea este selectivă: nu se aplică la vârf, ci doar în jos. Se taie burse, se taie sporuri, se taie servicii publice, în timp ce numărul consilierilor, agențiilor și vicepremierilor rămâne intact.
Politicienii români recunosc că au condus prost, dar nu și asumă eșecul. În schimb, au grijă să trăiască în continuare în lux, pe banii contribuabililor. Când vine vorba de sacrificii, poporul trebuie să strângă cureaua. Ei, însă, își pun curea nouă, din piele fină, cu cataramă de aur.
Adevărata schimbare nu va veni de la cei care au adus țara în acest punct. Și cu siguranță nu va veni de la cei care continuă să ne spună, cu un zâmbet ipocrit, că acum „e momentul să fim responsabili”. România are nevoie de o reformă reală, nu de discursuri sterile. Are nevoie de dreptate, nu de dublu standard. Și mai ales, are nevoie de guvernanți care să plătească pentru greșelile lor, nu să le transfere mereu pe spinarea celor mulți.
