Pentru prima dată după mulți ani de slugărnicie instituționalizată, o voce românească răsună cu forță în Parlamentul European. Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR, a inițiat o moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene conduse de Ursula von der Leyen, strângând semnăturile necesare pentru a declanșa oficial procedura. Este un gest curajos, rar și cu o încărcătură politică explozivă.

Comisia Europeană, ajunsă între timp o structură opacă și ruptă de popoare, este acuzată de lipsă de transparență, în special în scandalul Pfizer. Nu vorbim despre zvonuri, ci despre o decizie recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene: Ursula von der Leyen a încălcat legea refuzând să publice corespondența cu CEO-ul companiei farmaceutice. Iar în loc să răspundă în fața cetățenilor, Bruxelles-ul o propune pentru un nou mandat. Asta înseamnă astăzi „guvernarea europeană”: minciuni, impunitate și complicități.

Piperea și grupul AUR au rupt această logică a tăcerii. Au adus în dezbatere publică exact ceea ce Bruxelles-ul voia să ascundă: cum se iau deciziile, în numele cui și cine profită. Moțiunea vizează și ingerințele directe ale Comisiei în procesele democratice din statele membre, sub pretextul „siguranței digitale” sau al urgenței militare. De fapt, asistăm la o capturare a Europei de către o mână de tehnocrați care nu răspund în fața alegătorilor.

România nu a mai avut de mult o voce atât de clară în instituțiile europene. Prin Piperea și AUR, românii nu mai joacă rolul spectatorului umilit. Moțiunea nu înseamnă doar un vot – înseamnă o poziționare: Europa trebuie să revină la popoare, nu să le anuleze.

Iar dacă totul a început de la București, cu o mână de oameni hotărâți, poate că e timpul să recunoaștem: încă mai există demnitate națională. Și poate chiar speranță.