OpiniiSocial

Gheorghe Hagi, despre fotbal, familie și educație: „Respectând profesorii, respectăm viitorul nostru”

Ajuns la 58 de ani, Hagi a reinventat fotbalul românesc de două ori. Ca jucător, în 1994, când, împreună cu generația lui, niciodată singur, a dus „naționala” în primele opt echipe ale lumii, la Campionatul Mondial din SUA.

Apoi, când, ca investitor, manager și antrenor, a luat de două ori titlul cu Viitorul, în 2017, cu o echipă creată de la zero și acum, în 2023, cu Farul Constanța (echipă fuzionată cu Viitorul). Ca să obțină aceste rezultate, mărturisește el într-un interviu pentru cititorii Libertatea, a trebuit să se dedice relației cu cei tinerii. Relație care nu e aproape niciodată simplă, dar care, deseori, te recompensează, spune Gheorghe Hagi. 

Libertatea:- Domnule Hagi, cât de importante sunt cartea și educația, în ziua de azi? 

Gheorghe Hagi: – Pentru mine, cel mai important este: 

1. Copilul să se ducă la școală.

2. Să se gândească să facă sport când crește mai mare.

3. Să se orienteze după 16 ani pentru o meserie. Să se ridice. Ca să ajungă să dea randament foarte bun, trebuie să se dedice unei meserii, să fie cineva, să se identifice.  Muncind foarte bine, vine și banul. Încrederea, siguranța și tot ceea ce urmează vin dacă ai făcut o școală bună și te-ai dedicat. Trebuie să faci școală din plăcere.

– Dumneavoastră la Academia de la Ovidiu, și înainte la Viitorul, și acum la Farul, ați pus accent și pe educația sportivului, nu doar pe performanțe fizice. – Pentru a fi complet. Ca să fii complet, trebuie să faci cursul normal al vieții, școală plus sport. Apoi, te dedici unui lucru mai mult. Dacă este să faci sport, după 14-15-16 ani te dedici sportului. Dar școala e obligatorie, face parte din educația ta pentru a te face cât mai complet. Mai bun! Apoi, fiecare persoană trebuie să facă ce-i place.

„Am fost educat de profesori foarte buni. Sunt obligat să fac același lucru”

– Ca prof de fotbal, ce-i învățați pe copii?

– Eu nu mă consider profesor, ci manager. Cel mai greu lucru este să lucrezi cu copiii. Dar e bine, dai o șansă viitorului, suntem acolo să sprijinim, să oferim potențial, apoi trebuie să-și dorească și el, mai mult decât tine.

– Există voci care susțin că puștii de azi sunt mai superficiali decât generația dumneavoastră? Lucrați mult cu ei, de peste un deceniu, cum vi se par?

– Nu dețin eu cunoștințele absolute. Ca antrenor, ca manager, trebuie să stai multă vreme lângă ei, să-ți dedici mult timp lor, să le oferi atenția ta. Cunoști detaliile, însă totul se face dacă ai tehnică. Iar tehnica se învață doar dacă repeți foarte mult, doar dacă știi toate detaliile. Se leagă lucrurile (râde). – Ce vă motivează, cum de nu vă pierdeți răbdarea?

La Viitorul se cresc mereu tineri, ați cucerit două titluri în Liga 1, Cupa României, multe trofee la juniori. – În primul rând, îmi place ce fac, în al doilea rând, viitorul constă în ei, ei reprezintă viitorul. Toți suntem trecători, tinerii reprezintă ziua de mâine, viitorul. Și eu, la rândul meu, am fost educat de profesori foarte buni, atunci chiar erau, acum și eu sunt obligat să fac același lucru.

– Ce sfat ați acorda tinerilor părinți?  – Copilul trebuie să facă tot ceea ce-i place! Să-și descopere direcția pe care vrea să se ducă, să-și formeze o profesie, să ajungă să facă în viață un lucru foarte bine, iar părinții trebuie să-i acorde sprijin total. Să știi ce-și dorește, apoi să-l sprijini, că de aceea îi ești părinte.

– Cum vă descurcați cu zona de capriciu a tinerilor? Ați mai întâlnit astfel de temperamente în meseria dumneavoastră, mai ales unii foarte talentați.

– Pe copii trebuie să-i lași să greșească! Ei să le facă, apoi să învețe din erori. Dar tu să fii acolo! Să știi unde a greșit, apoi să-i explici ce nu trebuie să facă. Orice copil are nevoie de un mentor, de un profesor, de cineva care să-l susțină. Este un pui, până să ajungă să lupte de unul singur, are nevoie de cineva în spatele lui.

– Ce părere aveți despre greva profesorilor, vi se pare justificată? – Eu spun atât: „”Respect profesorii!”. Respectând profesorii, respectăm viitorul nostru. E nevoie. Progresăm învățând. Cine ne învață? Educatorii, învățătorii, profesorii. – Ce statut ar trebui să aibă profesorii în societate?

– Eu respect profesorii. Și eu, și tu, și ceilalți, cred că ne aducem aminte de momente din copilărie, de profesori, de ceea ce ne învățau, chiar dacă unele materii au plăcut sau nu. Și la școală, și la fotbal, în orice domeniu, copilul pleacă de la nivelul de a avea talent, apoi se dezvoltă cu ajutorul celui ce învață. Al profesorului.

– Aveți un mesaj pentru profesori?

– Sper să se găsească acum cele mai bune soluții pentru ca fiecare să-și facă „meseria” bine: profesorul să predea, elevul să învețe.

„Familie, nu relații!”

– Cât de importantă este familia, să ai pe cineva cu care să împărtășești viața de zi cu zi? – Familia este fundamentală. Într-o zi ești mai neinspirat, în altă zi se întâmplă o dezamăgire, și-atunci trebuie să ai persoane care să te reîncarce să te întorci la serviciu.

– Practic, le recomandați tinerilor, mai ales sportivi, să aibă relații stabile.

– Familie, nu relații! Să nu se ferească de pasul cel mare. E cel mai important când te duci acasă și te culci, să ai alături pe cineva care să fie lângă tine, să te sprijine. În ordine, sunt familia, apoi prietenii adevărați, atâți câți ai, apoi începe lupta în viață. Există fericire și dezamăgire, nu trebuie să te ferești de ele, dar trebuie să ai alături familia și prietenii adevărați. (rîde). Și educația.

Cimpoi Adrian

Cimpoi Adrian este absolvent al Universității din București. După o perioadă în care a fost redactor și reporter pentru un post de televiziune, a decis să-și continuie drumul în presa scrisă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button