George Damian: Poți recunoaște un „inginer” de la SNSPA zilele astea foarte simplu: e unul care ne spune că oricum ăia de la ATI mureau, că e o chestiune de „alocare a resurselor” și cumva e dreptul natural al medicilor să întrerupă viața unui om
Mă mai întreba lumea pe cine am în vedere când mă mai luam de „ingineri”. Bineînțeles, nu mă refeream la absolvenții de Politehnică, în ziua de azi cei mai mulți „ingineri” îi produce SNSPA.
De exemplu poți recunoaște un „inginer” zilele astea foarte simplu: e unul care ne spune că oricum ăia de la ATI mureau, că e o chestiune de „alocare a resurselor” și cumva e dreptul natural al medicilor să întrerupă viața unui om. Nu mă refer la cazul ajuns pe masa judecătorilor, e mult prea complex și informațiile publice cred că sunt insuficiente. Ce mă interesează pe mine în această înșiruire de gânduri este altceva: dreptul la viață.
(Referitor la cazul de la spitalul Pantelimon aș vrea să văd o explicație rațională pentru o singură chestie: de ce în fișele pacienților erau trecute niște cantități, iar în memoria aparatelor și în mărturiile asistentelor apar alte cantități?)
Revenind la „inginerii” noștri. Am văzut inclusiv o argumentație conform căreia în România nu există standarde, norme și proceduri pentru întreruperea vieții – și că ar trebui să existe așa ceva. Deocamdată articolul 22 din Constituție zice destul de limpede: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.” Statul român garantează dreptul la viață al tuturor persoanelor. Și propoziția asta cuprinde o sumedenie de instituții.
Pornind de la Armată, Poliție, Pompieri până la medicină și multe alte instituții, unul din obiectivele statului român declarat și asumat în Constituție este să garanteze dreptul la viață. De acord, statul român eșuează în multe situații să garanteze dreptul la viață, însă norma constituțională îi stabilește un obiectiv clar, pe care îl îndeplinește așa cum poate. Ca să introduci norme legale pentru întreruperea vieții unei persoane este nevoie de o modificare a Constituției, cel puțin din punctul meu de vedere.
Dar la „ingineri” merge, e vorba de resurse, cantități, măsurăm, tăiem, cântărim și la sfârșit trebuie să iasă bine tabelul.
(Dacă îmi amintesc bine, în Germania nazistă eutanasierea persoanelor cu deficiențe era o chestiune justificată medical cam în aceeași logică „inginerească” a resurselor.)
