George Damian: Gabi Bartic este doamna care ne anunța zilele trecute că majoritatea elevilor români sunt „iliterați” cu o prezentare în care avea greșeli de ortografie. Termenul „literație” nu există în vocabularul oficial al limbii române
Am auzit-o la radio pe Gabi Bartic, doamna care ne anunța zilele trecute că majoritatea elevilor români sunt „iliterați” cu o prezentare în care avea greșeli de ortografie. O experiență interesantă și care mi-a lămurit câteva chestiuni.
Dna Bartic a început cu precizarea că într-adevăr, termenul „literație” nu există în vocabularul oficial al limbii române, dar ea era sigură că va intra cât de curând în DEX. Acum e drept că DEX-ul a devenit un fel sat fără câini, intră acolo cine și când vrea, dar nu asta este problema. Primul semnal de alarmă l-am avut când am auzit-o pe dna Bartic că nu poate spune ce înseamnă OECD, organizația care a finanțat studiul în cauză.
Apoi dna Bartic a continuat să vorbească de „literația științifică” și m-a amețit cu o romgleză îngrijorătoare: flat-earth-ări, tinerii români ar urma să aibă nevoie de un „shadow” la locul de muncă să le spună ce să facă etc., nu mai insist. Foarte multe din structurile gramaticale folosite de dna Bartic erau de fapt calchieri din engleză – ceea ce m-a luminat brusc: problema principală este translatarea după ureche, lăutărească, a unor concepte foarte complexe. Dna Bartic încearcă să aducă în spațiul românesc o serie de concepte pe care le traduce prost (sau nici măcar nu le traduce!) la toate nivelurile, de la vocabularul de bază până la abstractizări.
„Literația științifică/ scientific literacy” este un concept mult mai complex decât simpla alfabetizare, românii au fost alfabetizați (au învățat să scrie și să citească în proporție de peste 90%) între a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea. Următorul pas este cel al „literației științifice” – și nu prea se reușește traducerea și translatarea acestui concept. Problema la care se referă dna Bartic este una reală: din ce în ce mai puțini români sunt capabili să înțeleagă și folosească un set de instrucțiuni scrise – le pot citi, dar nu le înțeleg. Cauzele sunt multiple, de la dominația conținutului video, la deprofesionalizarea din sistemul educației până la oralitatea tradițională (toți avem un coleg/ o colegă care ne roagă să nu o punem să citească niște instrucțiuni actualizate la muncă, să-i spunem verbal despre ce e vorba).
Avem un paradox amuzant: dna Bartic încearcă să combată analfabetismul funcțional fără să reușească să traducă noile concepte pe care se străduie să introducă în sistemul educațional românesc. Suntem cam în situația lui Ion Creangă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când încerca să învețe gramatica limbii române după un manual care folosea expresii calchiate din limbi străine.
