Alegerile din România au fost puternic umbrite de imixtiuni externe. Rolul Franței, deghizat în „consiliere europeană”, s-a transformat într-un mecanism brutal de influențare a jocului politic de la București. În loc să lăsăm poporul român să decidă liber, puteri străine au dictat cine are voie să intre în turul decisiv și cine trebuie scos din cursă.
Această ingerință arată cât de fragilă este democrația europeană. În teorie, statele sunt libere și suverane. În practică, capitalele importante dau ordine, iar Bruxelles-ul oferă acoperirea „legală”. România devine astfel un teren de experiment unde voința cetățenilor este anulată prin jocuri de culise.
Democrația nu mai înseamnă votul poporului, ci înțelegeri diplomatice, interese economice și presiuni politice. Cetățenii se întreabă pe bună dreptate: la ce bun să mergi la urne dacă, la final, rezultatul este rescris în birouri străine?
Iluzia europeană începe să se destrame. Iar adevărata întrebare care rămâne este: câți români mai cred că votul lor contează și câți vor înțelege, în sfârșit, că libertatea și suveranitatea se câștigă prin curaj, nu prin ordine venite din afară?
