Fost judecător la CEDO: Sistemul judiciar al Moldovei nu e adecvat pentru apartenența la UE

Dat fiind că UE a decis recent să înceapă negocieri de aderare cu Moldova, atenția se întoarce spre ce face pe plan intern țara mea natală pentru a reuși în călătoria ei spre Europa. Un lucru e clar: calea spre reformă va fi complicată, dar Moldova va trebui s-o parcurgă rapid dacă vrea să-și atingă ținta de aderare, 2030.

Ca fost ministru al justiției (deși scurt timp) în guvernul Maiei Sandu, la acea vreme premier, și în calitate de fost judecător la CEDO, știu că partea cea mai dificilă a călătoriei o va reprezenta reforma sistemului slab de justiție al Moldovei.

Voi spune adevărul deplin: în acest moment Moldova nu are un sistem judiciar demn de un stat UE; e năpădit de corupție și de norme laxe și inconsecvente, în ciuda unor tentative anterioare de reformă.

Această frustrare se regăsește și la nivelul opiniei publice, dat fiind că la un sondaj recent 95% din respondenți au identificat reforma justiției drept cheia de boltă și prioritatea în privința aderării la UE.

E o îngrijorare împărtășită și de partenerii noștri din UE. De fapt, există rapoarte peste rapoarte de la Consiliul Europei și alte organizații europene care evidențiază reformele lente și incoerente ale Moldovei, indiferent că vorbim de justiție, securitate ori economie.

Din nefericire, cele mai multe „reforme” din justiție împărtășesc un caracter haotic și au fost făcute fără o evaluare și identificare serioasă a problemelor foarte reale din sistem. Mai simplu spus, au fost „reforme de dragul reformelor”, iar beneficiarii acestor pseudo-reforme au fost cei care lucrau în sistem, iar nu poporul moldovean, cum ar fi fost normal.

Însă vrând-nevrând reforma tot trebuie s-o facem, întrucât una dintre condițiile structurale de aderare cerute de UE e reducerea corupției, care e inextricabil legată de sistemul judiciar. Reforma acestuia ar fi anevoioasă și în cele mai favorabile vremuri, iar actualele vremuri nu sunt nicidecum acelea; Rusia își continuă asaltul asupra Ucrainei și în Moldova există temeri justificate referitoare la propria integritate teritorială, o problemă care ne-a năpăstuit țara încă de la destrămarea URSS.

Și implementarea mai degrabă cu exces de zel a stării de urgență de către guvernul lui Sandu complică eforturile interne ale Moldovei de a lansa o dezbatere democratică autentică, acel gen de dezbatere de care avem nevoie pentru a ne fundamenta reforma structurală.

Nu toți cei care li se opun Europei ori guvernului lui Sandu sunt marionete ale unei puteri străine, iar desființarea de partide și publicații din opoziție e un semn de slăbiciune, nu unul de încredere de sine.

Îmi voi așeza cărțile pe masă: sunt pro-european și susțin integrarea Moldovei în UE. Acestea fiind spuse, țara noastră trebuie mai întâi să învețe să meargă de-a bușilea, înainte de a merge normal, pentru a nu mai pomeni de alergat, în condițiile în care cursa către UE presupune un sprint.

Mai la subiect: dacă am intra în Europa înainte de a trece printr-o reformă internă serioasă, nu am face altceva decât să deschidem pur și simplu poarta pentru ca mințile cele mai bune și mai capabile să fugă din Moldova, multe dintre ele pentru totdeauna, după cum am văzut deja că s-a întâmplat cu România și alte țări est-europene odată ce au intrat în UE.

Așadar, trebuie să facem munca grea mai întâi în țară, oricât de dificil ar fi. Nu putem să anunțăm pur și simplu că am ajuns la destinație, după cum pare că vrea să procedeze guvernul actual.

Fie că nouă, moldovenilor, ne place sau nu, corupția e adânc înrădăcinată în educația noastră, în psihologie, în tradițiile de aplicare a legii. Mult prea des s-a întâmplat ca guvernele noi să se folosească de sistemul judiciar pentru a-și ataca rivalii politici. Nu mai puteam alege s-o luăm tot pe calea aceasta.

Trebuie să privim acestă cale nou deschisă către UE ca pe o recompensă necesară pentru a ne motiva să folosim bâta grea, la rându-i necesară, pentru a ne aduce instituțiile într-o stare satisfăcătoare. Din fericire, putem vedea în jur procese de aderare de succes. O scurtă privire la vecina noastră România ne arată că reforma reală e posibilă.

Prin urmare, acum e momentul să fim ambițioși, chiar și dacă acea ambiție înseamnă mai întâi să punem din nou calul înaintea căruței și să realizăm munca grea a reformei în țară mai înainte de a ne bucura de visul european. Nu trebuie să intrăm în Europa doar pentru a vedea cum Moldova rămâne și mai departe în urmă.