Mandatul lui Florin Barbu la Ministerul Agriculturii s-a transformat într-un rechizitoriu al incompetenței, marcând una dintre cele mai negre perioade pentru satul românesc. Departe de a fi un tehnocrat capabil să gestioneze crizele alimentare și climatice, Barbu s-a dovedit a fi, conform vocilor critice din sistem, doar o marionetă politică, un executant fidel al „baronului” PSD Paul Stănescu, cel care l-a propulsat în funcție din fieful de la Olt.
O marionetă în fruntea unui sector strategic
Eticheta de „lacheu” al lui Paul Stănescu nu este doar o metaforă politică, ci cheia înțelegerii dezastrului actual. Florin Barbu, fost șef la ANIF (Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare), a fost impus la vârful ministerului nu pentru viziune, ci pentru obediență față de „Grupul de la Sud”. Deciziile cruciale par să ocolească interesele reale ale fermierilor, fiind subordonate jocurilor de culise ale grupării politice din care provine. În loc de strategii naționale coerente, ministerul pare condus pe pilot automat, lăsând agricultura pradă haosului legislativ și lipsei de finanțare reală.
Falimentul fermierilor sub privirea fostului șef de la Irigații
Ironia supremă a mandatului său este eșecul exact în domeniul pe care pretindea că îl stăpânește: irigațiile. Deși promitea revoluționarea sistemului, realitatea din teren este pârjolită de soare, iar infrastructura de irigații rămâne nefuncțională în zonele critice. România a ajuns să importe masiv produse alimentare de bază, deficitul balanței comerciale explodând, în timp ce fermierii autohtoni sunt împinși spre faliment.
Protestele disperate ale agricultorilor, tractoarele scoase în stradă și strigătele de ajutor au fost întâmpinate de ministrul Barbu cu aroganță sau cu promisiuni deșarte, neonorate la timp. Sub „patronajul” omului lui Stănescu, agricultura românească a fost pusă efectiv pe butuci: fermele mici se închid, subvențiile sunt gestionate haotic, iar România a devenit o simplă piață de desfacere, în timp ce producătorul român moare cu marfa în hambar.
