Fidelis: Investiție sigură sau sabotor economic? Statul român, „investitorul” care sufocă piața liberă
Programul Fidelis, destinat inițial să democratizeze accesul populației la titluri de stat și să sprijine piața de capital, a devenit o veritabilă „armă economică” cu dublu tăiș. În timp ce oferă randamente generoase și sigure populației, el canibalizează sursele de finanțare ale economiei reale, afectează grav obligațiunile corporative, descurajează investițiile în acțiuni și transformă băncile în finanțatori pasivi ai statului. Cu fiecare leu atras din piață, statul adâncește un dezechilibru sistemic ce riscă să explodeze în viitor.
1. Statul, principalul concurent al pieței de capital
Inițial privit ca o soluție benefică pentru investitorii de retail, programul Fidelis s-a transformat într-un colos care absoarbe masiv economiile populației. Dobânzile generoase, de peste 8% la lei și 6,5% la euro, sunt greu de concurat de către emitenții privați sau chiar de către cele mai mari companii listate la bursă. Investitorii preferă astfel siguranța aparentă a statului în locul riscului inerent investițiilor bursiere, contribuind la o erodare lentă a pieței de capital.
2. Piața obligațiunilor corporative, în colaps
Efectul este și mai evident în zona obligațiunilor corporative. Costurile ridicate de finanțare și lipsa apetitului pentru risc al investitorilor fac aproape imposibilă emiterea de bonduri private la randamente sustenabile. Din cele 21,6 miliarde de lei în titluri listate la BVB în 2024, doar o fracțiune provin din mediul privat. Practic, antreprenorii sunt forțați să concureze cu statul pentru resurse financiare limitate – o bătălie pierdută din start.
3. Efectul „crowding-out” și colapsul capitalului privat
Statul român aplică fără intenție una dintre cele mai dăunătoare politici economice pe termen lung: crowding-out-ul capitalului privat. Fondurile care ar putea finanța inovația, extinderea afacerilor sau start-up-urile sunt direcționate către titluri de stat, secând economia de oxigen financiar exact când ar avea cea mai mare nevoie. În loc să creeze un climat de dezvoltare, statul ajunge să elimine concurența de pe propria piață.
4.Băncile, transformate în „casierii” de stat Impactul Fidelis nu se oprește la piața de capital. Sistemul bancar resimte presiunea dobânzilor mari oferite de stat, care forțează băncile să crească propriile dobânzi la depozite și obligațiuni, ceea ce le scumpește și creditele oferite către economie. În loc să susțină dezvoltarea sectorului privat, băncile aleg calea mai sigură – investind în titluri de stat. Astfel, rolul activ al acestora în economie se diluează vizibil.
5. O datorie care se rostogolește periculos
Programul Fidelis nu generează deficit bugetar pe termen scurt, dar crește datoria publică și încarcă bugetele viitoare cu dobânzi din ce în ce mai greu de susținut. În contextul unui deficit deja record la nivelul Uniunii Europene, presiunea asupra bugetului se va accentua. Iar dacă apetitul investitorilor scade, cum deja se vede din nivelul în scădere al subscrierilor lunare, statul va fi forțat să majoreze și mai mult dobânzile sau să apeleze la finanțări externe, la costuri mai mari.
6. România: între finanțare facilă și colaps economic latent
În loc să stimuleze economia reală, statul român alege calea finanțării facile, construind un mecanism dezechilibrat și periculos. Fidelis a ajuns o soluție pe termen scurt cu efecte toxice pe termen lung. În timp ce investitorii sunt ademeniți cu dobânzi atractive, economia pierde teren, iar România riscă să se trezească într-un scenariu de tip Caritas, în care contribuabilii de azi devin plătitorii crizei de mâine. Dezvoltarea durabilă nu se poate baza pe o bombă cu ceas fiscală
Totuși, nu este prea târziu pentru redresare. Statul poate transforma acest cerc vicios într-un mecanism de relansare, dacă își reorientează politicile fiscale și bugetare către sustenabilitate și investiții productive. Fidelis ar putea deveni, în loc de competitor, un catalizator al dezvoltării pieței de capital, dacă ar fi completat de reforme reale, stimulente pentru investițiile private și o strategie clară de reducere a deficitului bugetar. Cheia nu este să scoatem statul din joc, ci să-l facem un partener echitabil al mediului privat. Doar astfel vom putea construi o economie rezilientă, capabilă să se dezvolte pe termen lung, nu pe datorie, ci pe încredere, eficiență și parteneriat real între public și privat.
