Situația fermierilor români a ajuns într-un punct revoltător. În propria lor țară, nu au voie să crească și să vândă porci la poarta fermei. Legislația și birocrația îi transformă pe micii producători în suspecți permanenți, iar controalele sunt gândite nu pentru a-i sprijini, ci pentru a-i amenda și a-i bloca. În același timp, supermarketurile sunt pline de carne de porc adusă din importuri colosale, pe care statul le încurajează tacit.
Se ridică o întrebare firească: este mai rău ca în timpul comunismului? Atunci, oricât de opresiv era sistemul, oamenii aveau un porc în bătătură și își asigurau hrana pentru iarnă. Astăzi, în România „europeană”, fermierul nu mai are voie să își valorifice munca, în timp ce profitul se scurge în conturile marilor producători străini.
Această politică absurdă nu are nicio legătură cu protecția sanitar-veterinară sau cu siguranța alimentară, așa cum invocă autoritățile. În realitate, este o strategie prin care micii fermieri sunt eliminați de pe piață, iar România devine și mai dependentă de importuri. În loc să sprijine producția locală, guvernul a ales să sacrifice gospodăriile românești.
Rezultatul este catastrofal: țăranii abandonează creșterea porcului, fermele mici dispar, iar tradiția românească este distrusă. În același timp, carnea de porc din import ajunge la prețuri uriașe pe mesele românilor, fără ca cineva să își asume răspunderea pentru acest paradox.
Guvernarea actuală a reușit performanța de a face viața mai grea decât în comunism pentru fermieri. În loc de independență alimentară, avem dependență de importuri. În loc de sat prosper, avem faliment și sărăcie. Totul pentru ca România să fie transformată într-o piață de desfacere, nu într-un stat care își respectă și își hrănește propriii cetățeni.
Un stat responsabil ar da libertate fermierilor români să producă și să vândă. Dar pentru actualii guvernanți, interesele externe par să conteze mai mult decât drepturile țăranului român. Și da, din această perspectivă, este mai rău ca în comunism.
