România exportă anual cereale în valoare de peste 4 miliarde de euro, însă la prețuri mici, ca materie primă, fără procesare și fără valoare adăugată. În același timp, importăm alimente și animale vii de peste 11 miliarde de euro, plătind mult mai mult pe ceea ce am fi putut produce chiar aici, în propria țară.
Suntem o națiune cu potențial agricol uriaș, capabilă să hrănească 80 de milioane de oameni, dar complet lipsită de o strategie de valorificare internă. Grânele noastre pleacă pe nimic, iar înapoi vin salamuri ambalate, conserve și carne din ferme străine, în timp ce zootehnia românească e la pământ.
De vină sunt guvernele PSD-PNL, care în ultimii ani nu au făcut absolut nimic pentru a stimula producția internă. Nu s-au construit centre de colectare, nu s-au încurajat abatoarele, nu s-au susținut micii procesatori. În schimb, importurile au explodat, iar fermierii români vând pe pierdere sau închid afacerea.
România nu are o problemă de resurse. Are o problemă de voință politică și de incompetență. Continuăm să fim grânarul Europei doar pe hârtie, în timp ce supermarketurile sunt pline de mâncare străină, iar satul românesc dispare sub presiunea falimentului.
