Europenii vin să ne jefuiască resursele: 615 milioane de euro pentru exploatarea mineralelor
Comisia Europeană a aprobat finanțarea a trei proiecte de exploatare a mineralelor în România, în valoare totală de 615 milioane de euro, care vizează extragerea grafitului, magneziului și cuprului din județele Gorj, Hunedoara și Bihor. Oficialii români susțin că aceste investiții vor crea locuri de muncă și vor stimula economia, dar criticii avertizează că România se pregătește să-și vândă resursele vitale marilor puteri, fără beneficii reale pentru populație.
Într-o mișcare care ridică semne de întrebare grave asupra suveranității economice a României, Comisia Europeană a decis să aloce 615 milioane de euro pentru trei proiecte de exploatare a mineralelor strategice. Aceste proiecte, situate în Gorj, Hunedoara și Bihor, vizează extragerea grafitului, magneziului și cuprului – materii prime esențiale pentru sectoare precum energia, aviația și industria de apărare.
Premierul Marcel Ciolacu a declarat că aceste investiții vor aduce mii de locuri de muncă și vor transforma economia românească. Însă, sub acest retoric optimism, se ascunde o realitate tulburătoare: România riscă să devină un simplu depozit de materii prime, exploatată fără să primească o parte corectă din profiturile generate. Criticii avertizează că, deși se anunță beneficii pentru industrie, beneficiile reale se vor reversa în conturile marilor puteri economice, lăsând țara noastră vulnerabilă și dependentă.
Ministrul Economiei, Bogdan Ivan, a explicat în detaliu fiecare dintre cele trei proiecte. Unul dintre ele, derulat de compania de stat Salrom, este evaluat la 200 de milioane de euro și prevede extragerea a 15.000 de tone de grafit pe an – o resursă pe care Europa pare disperată să o asigure, fără a pune preț pe suveranitatea națională. Alt proiect, cu o investiție de 115 milioane de euro, vizează extragerea magneziului, iar cel din Hunedoara, cel mai costisitor, este evaluat la 300 de milioane de euro pentru extracția și rafinarea cuprului și aurului. Acest proiect, care promite o reducere a dependenței de importurile de cupru, ascunde însă riscul de a pierde controlul asupra propriilor resurse în favoarea investitorilor străini.
Ceea ce se maschează sub eticheta “dezvoltare economică” este, de fapt, o deschidere largă către exploatarea intensivă a resurselor naturale, cu costuri ecologice și sociale imense. În loc să fie o strategie de dezvoltare durabilă, aceste proiecte par să fie o modalitate de a transforma România într-un furnizor ieftin de materii prime pentru piețele globale. Criticii se întreabă: la ce preț pentru noi, când profiturile vor fi extrase și îndreptate către investitori străini?
În concluzie, în timp ce oficialii laudă aceste investiții ca pe niște proiecte “strategice” pentru viitorul industriei și al apărării naționale, există o îngrijorare serioasă că România își va pierde controlul asupra resurselor sale vitale. Cu 615 milioane de euro în joc, se pune întrebarea: cine va beneficia cu adevărat de pe urma exploatării acestor minerale – românii sau europenii care par hotărâți să ne transforme țara într-un simplu depozit de materii prime?
