Europa reformează, România taxează: cum refuză politicienii români să urmeze exemplul statelor responsabile
În timp ce mai multe țări europene cu deficite bugetare ridicate au ales să implementeze reforme structurale și să evite majorarea TVA-ului, România pare hotărâtă să aplice cea mai simplistă și nocivă măsură: scumpirea generalizată a vieții prin creșterea taxei pe consum. Politicienii români se dovedesc, din nou, incapabili să urmeze modelele de bună guvernare din restul Uniunii Europene.
Mai multe state membre ale Uniunii Europene cu deficite bugetare care depășesc limita de 3% stabilită prin Tratatul de la Maastricht au pus la punct planuri de ajustare fiscală pe termen mediu, fără a recurge la creșterea TVA-ului. Belgia, Polonia și Malta sunt exemple clare că se pot adopta politici inteligente, echilibrate și orientate spre dezvoltare, chiar și în vremuri de presiune bugetară. În contrast, România merge pe drumul cel mai ușor și cel mai dureros pentru populație: majorarea TVA.
Belgia, cu un deficit estimat de 5,4% în 2025, și-a propus să ajungă la 2,9% până în 2030 prin reforme solide: plafonarea creșterii cheltuielilor guvernamentale, restructurarea sistemului de pensii, limitarea duratei indemnizațiilor de șomaj, reducerea poverii fiscale asupra muncii și digitalizarea serviciilor publice. O parte importantă a veniturilor va veni din impozitarea mai corectă a celor cu venituri mari, inclusiv prin introducerea unui impozit pe câștigurile de capital. TVA-ul rămâne neatins, pentru a nu afecta consumul și nivelul de trai.
Polonia urmează o traiectorie de ajustare graduală: deficitul va fi redus de la 5,5% în 2025 la 3% până în 2028. Guvernul de la Varșovia a preferat să crească accizele (pe alcool, tutun, produse electronice), să mențină cheltuielile în frâu și să introducă impozitul minim global pentru marile corporații. Accentul este pus pe consolidarea fiscală prin măsuri țintite, fără a penaliza întreaga populație prin scumpirea în lanț a bunurilor și serviciilor.
Malta a ales o cale cu totul diferită față de România: scutiri de taxe pentru familii, reduceri de impozite pentru veniturile mici și medii, TVA zero pentru produse medicale legate de sănătatea femeilor și tratamentul cancerului, investiții în sănătate, educație și industrie creativă. Guvernul maltez se concentrează pe stimulente pentru antreprenoriat, inovație și agricultură durabilă, menținând în același timp atractivitatea fiscală a țării.
În schimb, în România, discursul politic e blocat în tipare vechi și păguboase. În loc să reducă cheltuielile ineficiente, să reformeze sistemele privilegiate, să crească gradul de colectare sau să taie din birocrație, guvernanții propun creșterea TVA ca soluție de avarie. Aceasta este o măsură regresivă, care lovește disproporționat în cetățenii cu venituri mici și în mediul privat deja sufocat de inflație și instabilitate legislativă.
În timp ce alte guverne europene fac eforturi reale pentru a-și redresa finanțele publice fără a pune povara pe umerii celor vulnerabili, politicienii români aleg să taxeze mai mult în loc să reformeze. România rămâne astfel un caz aparte în Europa, nu prin curajul reformei, ci prin lipsa de viziune și incapacitatea de a învăța de la cei care au demonstrat că există alternative.
