Președintele Donald Trump a anunțat că a avut ”o conversație prelungită și foarte productivă” cu Vladimir Putin, cu care a convenit să înceapă imediat negocierile privind Ucraina. De data aceasta Kremlinul a confirmat convorbirea din 12 februarie, precizând că Putin dorește să găsească o soluție pe termen lung la conflictul din Ucraina.
Din majoritatea relatărilor despre acest contact Trump-Putin reiese că liderii SUA și Rusiei au discutat mult despre Ucraina și că negocierile sunt aproape. Însă, chiar din postarea făcută de președintele Trump pe rețeaua TruthSocial, rezultă că Ucraina a constituit o mică parte din temele abordate in discuția cu Putin: inteligența artificială, Orientul Mijlociu, energie, alianța din timpul ultimului război mondial, eliberarea cetățeanului american Marc Fogel contra unui hacker rus și multe altele. Sunt prea multe teme pentru ca vreuna dintre ele să fi fost aprofundată – din toate câte puțin, în total nimic, mai degrabă un schimb de plezanterii prezentat foarte pe larg de președintele Trump, pentru a-și masca eșecul de a pune capăt repede războiului din Ucraina.
Un semnal clar în acest sens a venit din partea trimisului special pentru Ucraina al președintelui Trump, Keith Kellogg, după ce în presă s-a rostogolit informația că, la Conferința de Securitate de la Munchen, la finalul acestei săptămâni, Kellogg ar urma să prezinte planul de pace al SUA pentru Ucraina. Generalul în retragere a infirmat și a spus că acest plan va fi prezentat doar de către președintele Trump? Când? Nu se știe. La Munchen, a spus Kellogg, vor fi doar discuții cu aliații europeni.
Nu se poate vorbi despre negocieri pentru pace în Ucraina în acest moment. Președintele Putin a respins și propunerea lui Donald Trump pentru încetarea focului, câtă vreme armata rusă înaintează acum. Cât privește pacea, condițiile lui Vladimir Putin sunt foarte clare, iar nimic din declarațiile oficialilor administrației Trump de până acum nu a sugerat că SUA ar accepta integral aceste condiții. Nu ajuta nici faptul că Donald Trump a declarat că face Rusiei ”o favoare” încercând să pună capăt războiului, că economia rusa este ”ruinată”.
Pe de altă parte, Trump a avut o atitudine similară și cu Ucraina. A sugerat că ”Ucraina poate fi a Rusiei”, a cerut bună parte din rezervele de minerale rare ale Ucrainei în schimbul armelor trimise de SUA și al un potențial viitor sprijin. L-a umilit pe președintele Zelenski stabilind ca primul contact între cele două țări sub noua guvernare să fie prin intermediul secretarului Trezoreriei, care să stabilească termenii cedării rezervelor naturale ucrainene. Apoi, la câteva ore după discuția telefonica cu Putin, președintele SUA declară că în Ucraina vor fi necesare alegeri prezidențiale, adică că regimului Zelenski i-a sosit ceasul. Moscova a precizat că nu poate semna un acord de pace cu administrația Zelenski, al cărei mandat a expirat și ar fi ilegitimă.
Cea mai importanta declarație din 12 februarie a venit însă de la secretarul Pentagonului, Pete Hegseth, aflat în turneu în Europa: Ucraina nu va adera la NATO. Același lucru a fost spus de Trump, după discuția sa cu Vladimir Putin. Este una dintre condițiile majore ale Rusiei. Apoi, Hegseth a transmis Ucrainei că nu va putea recupera teritoriile pierdute – o alta condiție a Rusiei. ”Urmărirea acestui obiectiv iluzoriu nu va face decât să prelungească și mai mult suferința”, a spus Hegseth despre aderarea la NATO. ”SUA nu cred că aderarea la NATO a Ucrainei poate fi rezultatul realist al unei păci negociate”.
După toate aceste declarații și convorbiri telefonice prezidențiale, concluzie este că planul de pace al echipei lui Donald Trump (dacă a existat un asemenea plan) nu a fost acceptat de Rusia și că războiul nu se poate încheia imediat. Președintele Trump a purtat o discuție despre totul și nimic cu Vladimir Putin, pentru a avea un paravan în spatele căruia să ascundă acest posibil eșec. Apoi, l-a instruit pe șeful Pentagonului să anunțe oficial primele concesii clare făcute Rusiei – fără Ucraina în NATO, si Ucraina redusă teritorial.
De aici încep marile spaime ale Europei. Șeful Pentagonului a mai spus: ”Orice garanție de securitate trebuie să fie susținută de trupe europene capabile și de trupe non-europene. Dacă aceste trupe sunt desfășurate ca trupe de menținere a păcii in Ucraina, ele trebuie să fie parte a unei misiuni non-NATO și nu vor fi acoperite de Articolul 5. Trebuie să existe o supraveghere solidă la linia de contact”. ”Nu vor exista trupe SUA în Ucraina, ca parte a unor garanții de Securitate”.
”Membrii grupului de contact trebuie să se întâlneasca imediat… 2% pentru apărare nu este suficient. Președintele Trump a făcut apel pentru 5%. Creșterea contribuției voastre la propria voastră securitate este un acont pentru viitor, pentru pace prin forță”.
”Sunt azi aici pentru a exprima limpede realitățile strategice dure care împiedică SUA să fie principalul garant al securității în Europa. SUA se confruntă cu mari amenințări. Trebuie să ne concentrăm, și ne concentrăm, asupra propriilor frontiere. China este un competitor, cu capacitatea și intenția de a ne amenința țara și interesele strategice fundamentale în Indo-Pacific”, a spus secretarul Apărării.
Mesajul este că aliații europeni trebuie să se descurce singuri cu un conflict cu Rusia la iscarea căruia au contribuit chiar SUA, sub o altă administrație, și să cumpere și mai multe arme americane. Oficialii europeni, în special din țările baltice, cele mai vocale în privința susținerii Ucrainei și cele mai expuse unui posibil atac rus, au intrat în panică. ”Este o zi neagră pentru Europa. De acum, va depinde de europeni sa recunoască că trebuie să-și ia soarta în propriile mâini. Acum”, a spus un deputat estonian. ”Capabilitățile militare ale Rusiei sunt deja de trei ori mai mari decât la începutul invaziei in Ucraina. Iar această creștere s-a întâmplat în condiții de război”, a tras un semnal de alarma ministrul lituanian al Apărării.
”Fără aderare la NATO, fără bocanc pe teren? Sună a abandonarea Ucrainei. Delegații se duc la Munchen nu pentru a negocia, ci pentru a-i da lui Zelenski vestea cea proastă. Dacă se va ajunge la un acord pornind de la acești termeni, acesta se poate numi Munchen 2”, a spus ministrul lituanian de Externe Gabrielius Landsbergis, cu referire la Conferința de Munchen din 1938.
O declarație asemănătoare a fost făcută de fostul premier suedez Carl Bildt. ”Lucrul îngrijorător este că avem doi tipi mari, două orgolii mari, care cred că pot manevra toată chestiunea de unii singuri. Pentru urechile europenilor, asta sună a Munchen. Sună ca și cum doi mari lideri vor să încheie pace privind o țară îndepărtată despre care știu puțin. Se pregătesc să facă o înțelegere peste capul acelei țări. Mulți europeni știu cum s-a terminat filmul acesta”.
Carl Bildt este membru al unei organizații create de Henry Kissinger si Zbigniew Brezezinki, Comisia Trilaterala, care a fost numită astfel pentru că vedea lumea împărțită în trei blocuri, cam așa cum o vedeau si britanicii care au cedat Germaniei o parte din Cehoslovacia în 1938: o lume sovietică comunistă, o lume germană fascistă (în Europa Centrală, de sud și sud-est) și vestul dominat de SUA și Marea Britanie. Îngrijorarea lui Carl Bildt, a nepotului lui Vitautas Landsbergis și a altor oficiali este nu este că lumea se poate împărți în mari blocuri, ci că Europa nu este la masa marii împărțeli și poate sfârși în meniu.
Aceste temeri ale cancelariilor europene a plecat de la viteza cu care Donald Trump a anunțat că negocierile cu Rusia vor începe, pe fondul unui desant diplomatic coordonat asupra Europei – cu vicepreședintele JD Vance, secretarul Pentagonului și trimisul pentru Ucraina la Munchen, cu trimisul pentru Orientul Mijlociu Steve Witkoff la Moscova (prezență neconfirmată de Kremlin), cu declarații dure și ultimative.
Toata această regie americana poate fi privita ca o încercare de a crea haosul necesar ca administrația Trump să impună mai repede regulile jocului cu Europa. La fel s-a întâmplat și cu amenințările cu tarife în Columbia (în chestiunea imigranților) și cu amenințările cu tarife asupra Canadei și Mexicului, cu amenințările privind Canalul Panama care au făcut ca Panama să iasă grăbit din inițiativa Belt and Road a Chinei fără ca SUA să fi cheltuit vreun dolar sau să fi depus eforturi diplomatice. Yanis Varoufakis a oferit o analiză a posibilei strategii economice Trump pentru Europa și aliații din întreaga lume.
Există însă riscul ca această îndepărtare de Europa a Statelor Unite sub Trump și accentul pus pe diplomație cu Rusia să duca la un rezultat opus dezescaladării pe care SUA spun că o caută. ”Europenizarea” NATO poate duce la creșterea ambițiilor militare ale Europei (ca variantă de creștere economică pentru marile economii și ca variantă de câștigare a voturilor agitând spectrul amenințării ruse pentru țările mai mici). Această europenizare a NATO se poate conjuga și cu o migrare spre Europa a influenței neoconservatoare care scade acum în culisele de la Washington, iar acest lucru este vizibil în rolul mare pe care îl au țările baltice la vârful comisiei Europene, în special la nivelul diplomației și apărării. Încercarea lui Trump de a se distanța de problemele de securitate din Europa poate semăna semințele unui conflict și mai grav decât cel din Ucraina.
