Europa joacă periculos cu banii înghețați ai Rusiei: planul riscant care pune contribuabilii în pericol pentru a salva sprijinul Ucrainei
Uniunea Europeană ia în calcul un plan controversat prin care aproximativ 200 de miliarde de euro din activele înghețate ale Rusiei ar putea fi investite într-un fond cu grad ridicat de risc, pentru a genera randamente care să susțină financiar Ucraina. Deși pare o soluție ingenioasă, criticii avertizează că, dacă investițiile eșuează, nota de plată ar putea fi achitată de cetățenii europeni. În plus, manevra ocolește deliberat veto-ul Ungariei, ridicând semne de întrebare legale și morale.
Într-o încercare disperată de a menține fluxul de bani către Ucraina, liderii europeni pregătesc un plan financiar deosebit de riscant. Concret, Comisia Europeană vrea să mute cele 200 de miliarde de euro din activele înghețate ale Rusiei, aflate la Euroclear (Belgia), într-un fond de investiții mai agresiv, cu scopul de a genera profituri mai mari. Aceste profituri ar urma să finanțeze sprijinul militar și economic pentru Kiev.
Capitalul rus ar rămâne teoretic „intact”, dar utilizarea profiturilor este deja contestată de juriști, care atrag atenția că s-ar putea încadra totuși la o formă de confiscare indirectă , un precedent periculos pentru dreptul internațional.
Sprijinul pentru Ucraina se clatină
UE a promis Ucrainei un pachet de 50 de miliarde de euro până în 2027. Însă mare parte din fonduri au fost deja utilizate, iar tranșa de 18 miliarde aferentă anului 2024 va fi epuizată în curând. În lipsa unor noi surse de bani, sprijinul european riscă să se prăbușească începând cu 2026.
Iar în spatele acestui plan financiar se ascunde și o altă motivație: evitarea veto-ului Ungariei. Budapesta a amenințat în mod repetat că va bloca reînnoirea sancțiunilor împotriva Rusiei, iar aceste sancțiuni sunt necesare pentru păstrarea înghețării activelor. Prin mutarea fondurilor într-un mecanism paralel, Comisia speră să elimine Ungaria din ecuație , o mișcare care, deși eficientă politic, pune în discuție însăși ideea de consens democratic în UE.
Cine plătește dacă planul eșuează? Răspuns: cetățeanul european
Poate cel mai revoltător aspect al acestui plan este faptul că, în eventualitatea în care investițiile nu vor genera randamentele scontate sau vor înregistra pierderi, acestea ar putea fi acoperite din bugetele naționale, adică din banii contribuabililor europeni. Cetățenii din țări care deja suportă costuri crescute din cauza inflației, crizei energetice și a eforturilor de reconstrucție post-pandemică ar putea plăti pentru un joc geopolitic riscant al Bruxellesului.
Comisia Europeană a început deja discuții informale cu Franța, Germania, Italia și Estonia pentru a găsi o formulă legală care să permită acest pariu financiar, fără a avea nevoie de unanimitate. Ocolirea acestui principiu fundamental al UE ridică noi îngrijorări cu privire la direcția în care se îndreaptă blocul comunitar.
În loc să caute soluții transparente și sustenabile, Uniunea Europeană se îndreaptă spre un joc periculos, mizând fonduri blocate, reguli flexibile și ignorarea opoziției interne. Iar dacă planul eșuează, nu Rusia va suporta pierderile, ci chiar cetățenii europeni. Solidaritatea nu ar trebui să însemne risc financiar fără limite și cu atât mai puțin, sacrificarea principiilor democratice.
