„România Educată” a devenit oficial „România Abandonată”. Au trecut 30 de zile de când fotoliul de la Ministerul Educației a rămas gol, în urma demisiei răsunătoare a lui Daniel David. O lună în care școala românească a navigat în derivă, fără căpitan, în timp ce liderii coaliției de guvernare tratează viitorul a milioane de copii cu un dispreț suveran.
Ceea ce trebuia să fie o procedură de urgență – numirea unui profesionist care să repare dezastrul lăsat în urmă – s-a transformat într-un târg politic rușinos. Niciun partid nu pare să vrea „cartoful fierbinte”, iar Educația a ajuns ultima prioritate pe agenda unor politicieni interesați doar de calcule electorale.
Moștenirea toxică a lui Daniel David
Plecarea lui Daniel David a fost privită inițial ca o gură de aer proaspăt. Mandatul său, marcat de incompetență crasă, decizii contradictorii și o ruptură totală de realitatea din cancelarii, a lăsat sistemul în genunchi. Însă, în loc să vină cu o soluție rapidă pentru a curăța mizeria, guvernanții au ales să lase ușa deschisă haosului.
„Speram că după plecarea lui David lucrurile se vor debloca. Ne-am înșelat. Acum nu mai avem nici măcar pe cine să înjurăm. Sistemul e în moarte clinică, funcționează doar din inerție”, declară surse sindicale, exasperate de lipsa de dialog.
O lună de vid = Efecte devastatoare
Lipsa unui ministru plin la Educație nu este doar o problemă birocratică, ci una cu efecte imediate și dureroase pentru elevi, părinți și profesori:
Blocaj pe fondurile PNRR: Fără o semnătură autorizată și o viziune clară, proiectele de digitalizare și dotare a școlilor bat pasul pe loc. Zeci de milioane de euro riscă să fie pierdute din cauza incompetenței administrative.
Incertitudine privind Examenele Naționale: Elevii din anii terminali sunt, din nou, victimele de serviciu. Nu există clarificări privind metodologia de examen, iar haosul legislativ lăsat de fostul ministru nu a fost corectat.
Violența în școli, necontrolată: În lipsa unei autorități centrale ferme, cazurile de bullying și violență școlară au explodat, directorii de școli fiind lăsați să se descurce singuri, fără pârghii legale clare.
Salariile și drepturile profesorilor: Negocierile cu sindicatele sunt suspendate. Nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru grila de salarizare, iar nemulțumirea din sistem a atins cote alarmante, riscând să declanșeze o nouă grevă generală.
Clasa politică: „Nu ne pasă!”
Tăcerea de la Palatul Victoria este asurzitoare. Faptul că timp de o lună nu s-a găsit un înlocuitor competent arată falimentul moral al actualei coaliții. Educația a fost redusă la o simplă monedă de schimb în negocierile de culise pentru alte funcții și privilegii.
Pentru baronii politici, școala nu aduce voturi imediate, deci nu contează. Au preferat să lase un domeniu vital pe pilot automat, sperând că problemele se vor rezolva de la sine sau că românii vor uita. Fiecare zi fără ministru la Educație este o zi pierdută pentru copiii României. După experimentul eșuat numit Daniel David, prelungirea acestei crize de leadership este un atentat la siguranța națională.
Guvernanții au demonstrat, încă o dată, că singurul lor proiect de țară este propria supraviețuire. Cât despre educație? A fost măturată sub preș, lăsată să agonizeze pe fărașul istoriei.
