Daron Acemoglu este unul dintre cei mai influenți economiști ai lumii contemporane, profesor la MIT, constant menționat ca posibil laureat al Premiului Nobel pentru economie. Este cunoscut pentru cercetările sale despre instituții, dezvoltare economică, inegalitate și relația dintre putere politică și prosperitate. Cartea sa, De ce eșuează națiunile, scrisă împreună cu James A. Robinson, este astăzi o lucrare de referință în înțelegerea succesului și eșecului statelor.
Teza lui Acemoglu este incomodă pentru elite: națiunile nu eșuează din lipsă de resurse naturale, educație sau muncă, ci atunci când instituțiile sunt construite pentru a servi un grup restrâns. În centrul acestor instituții se află Justiția. Fără o Justiție independentă, predictibilă și egală pentru toți, statul încetează să mai funcționeze ca mecanism de protecție a cetățenilor și devine un instrument de extracție.
Acemoglu face diferența clară între instituții inclusive și extractive. Instituțiile inclusive protejează proprietatea, contractele și competiția corectă. Instituțiile extractive, dimpotrivă, folosesc legea selectiv, pentru a conserva puterea și privilegiile elitelor. O Justiție influențată politic este semnul clasic al unui stat care alunecă spre eșec.
Când Justiția nu funcționează, investițiile dispar, antreprenorii se retrag, iar munca cinstită nu mai este recompensată. Oamenii nu mai cred în reguli, ci în relații. Exact acest mecanism explică stagnarea economică, fuga capitalului și dezagregarea socială.
Mesajul lui Acemoglu este limpede: nu există dezvoltare durabilă fără stat de drept. Autostrăzile, fondurile și strategiile sunt inutile dacă legea nu este aplicată corect. Când Justiția cade, statul nu mai este arbitru, ci pradă. Iar de aici, eșecul națiunii nu mai este o ipoteză, ci o certitudine.
