Ministrul Justiției, Radu Marinescu, se află în centrul unui scandal legat de teza sa de doctorat, după apariția unor investigații jurnalistice care indică posibile preluări masive de text fără citare corespunzătoare. În pofida reacțiilor intense din spațiul public, oficialul a anunțat că nu intenționează să renunțe la funcție.
Teza, susținută în 2009 la Universitatea din Craiova și intitulată „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”, este acuzată că ar conține zeci de pagini similare cu lucrări academice publicate anterior de alți autori. Investigația susține că fragmente consistente ar fi fost preluate aproape identic, inclusiv din cărți de specialitate, fără indicarea clară a sursei.
Radu Marinescu respinge acuzațiile și afirmă că analiza prezentată public ar fi „eronată” și „scoasă din context”, susținând că lucrarea sa respectă standardele academice valabile la momentul redactării. Mai mult, ministrul a declarat că nu vede o legătură directă între aceste suspiciuni și exercitarea mandatului său la conducerea Ministerului Justiției.
Refuzul de a demisiona a amplificat tensiunea în jurul cazului, mai ales în condițiile în care ministrul are un rol central în coordonarea unor proceduri sensibile din sistemul judiciar, inclusiv cele privind numiri la nivel înalt în parchete. Pentru o parte a opiniei publice, situația ridică semne de întrebare legate de standardele morale aplicate celor aflați în fruntea instituțiilor statului.
Universitatea din Craiova a fost sesizată oficial în legătură cu suspiciunile de plagiat, iar analiza cazului urmează să fie făcută de structurile interne competente. Conform legii, acestea pot decide dacă există abateri academice și ce măsuri se impun, inclusiv retragerea titlului de doctor, în funcție de concluzii.
Cazul Marinescu reaprinde o temă recurentă în spațiul românesc: credibilitatea liderilor din justiție și impactul trecutului academic asupra încrederii publice. În lipsa unei clarificări rapide și convingătoare, scandalul riscă să umbrească agenda ministerială și să mențină sub semnul întrebării autoritatea morală a celui care conduce sistemul.
