Doru Bușcu: Piedone și partidul Varanului trăiesc îngropați în șantaj și învie o dată la patru ani, cînd corpul gazdă, PSD, le oferă adăpost electoral
De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la Sala Palatului, pe care a umplut-o pînă la refuz cu gîzele acelui partid-efemeridă, care trăiește îngropat în șantaj și învie o dată la patru ani, cînd corpul gazdă, PSD, îi oferă adăpost electoral. Acum, însă, PUSL a descoperit o voce proprie: e duhoarea irezistibilă a făptuitorului Piedone, care atrage muștele de cartier și, speră Voiculescu, răstoarnă socoteli și rugăminți de care n-ar mai fi acum nevoie.
În timp ce Piedone încropea la tribuna Sălii Palatului un discurs scremut, tăvălit prin lozinci de autobază, parcarea era plină de susținători. Căpetenii ale clanurilor interlope, bătăuși grași, umflați la sala de forță din pușcărie, bombardieri tatuați pînă sub bărbie, rezemați de mașini scumpe, după care plîngeau, probabil, proprietarii germani, rînjeau cu gura pînă la urechi, căci înăuntru se cocea, prin Piedone, noul ev al PUZ-ului sălbatic și al clientelismului de bandă, care se sufocase destul la nivel de sector.
Piedone mușca din limba română cu dantura lui de prădător, iar camerele Antenei 3 panoramau prezidiul care i se lăbărța în spate pe trei rînduri, etalînd candidații PUSL, aranjați ca damele de consum în vitrina salonului de masaj. Iar acolo, între veleitarii rulați la emisiunile lui Mihai Gâdea și nebunul cu opt doctorate măsluite, se aflau Mugur Ciuvică și generalul Cristian Barbu, locurile unu și trei pe lista de europarlamentari a PUSL. Ciuvică era vizibil stînjenit, era limpede că s-ar fi scutit bucuros de corvoada asta, dar siguranța zilei de mîine venea cumva la pachet cu prezența lui între clovni. Pe de altă parte, trecutul lui mai degrabă curajos, îndîrjirea cu care a luptat împotriva lui Năstase și Băsescu îl îndreptățesc pe Ciuvică să figureze, în compensație, și pe liste mai rele.
Generalul Barbu, însă, nu are alibiul lui Ciuvică. El e un produs al fabricii de marionete pe care Dan Voiculescu a clădit-o la Antena 3 și pe care o operează prin realizatori. Așa cum în pandemie aveau trecere doctorii, de cînd a început războiul în Ucraina au trecere generalii. Antena 3 a înțeles repede cererea și a umplut platourile cu ei. Și i-a păstrat pe poziții mult după ce nu mai aveau nimic de spus. Generalul Barbu și ceilalți trei-patru generali au fost băgați în grila permanentă. Războiul nu mai avea noutăți, așa că ei s-au dat de trei ori peste cap și s-au prefăcut în comentatori ai păcii. Au ajuns criticii societății, ai educației, ai sănătății, ai economiei. Au devenit analiști, jurnaliști, vedete de televiziune și iată-i, azi, politicieni. Și, fiindcă s-au transformat în politicieni, li se poate, în sfîrșit, reproșa noncombatul pe care și-au clădit noua postură.
Căci în cei doi ani și jumătate de cînd Putin a atacat Ucraina și a pus în pericol explicit securitatea națională a României, nici unul dintre acești generali de platou n-a vorbit despre grava deteriorare a capacității de apărare a țării, despre dispariția resursei umane, despre slaba înzestrare cu echipamente, despre mafiile și birocrația care sugrumă deciziile în MApN, despre atitudinea iresponsabilă a președintelui, a CSAȚ, a Guvernului și a ministerului.
De ce n-au făcut-o? Poate din teamă, poate din servilism, poate din oportunism, poate dintr-o egală nepăsare sau poate din conștiința faptului că au contribuit, ca șefi militari importanți, la tot acest declin. Știau foarte bine cum stau lucrurile, știau că e o boală veche de cel puțin 15 ani, știau că doar ei, militarii, pot să-i înspăimînte cu adevărul lor pe politicieni și să-i oblige să nu mai fure banii armatei. Știau – și n-au îndrăznit s-o spună niciodată – că războaiele sînt duse de civili, că civilii luptă și mor într-o măsură mult mai mare decît militarii de carieră, că civilii muncesc și plătesc pentru războaie. Știau că civilii merită să audă toate astea de la niște generali avansați și decorați pe timp de pace, răsplătiți cu pensii și onoruri pentru contribuția lor la un dezastru.
Dar generalii au preferat să tacă. Au ținut ciocul mic, s-au mulțumit să avanseze în platoul de televiziune și în politică la fel cum au avansat în armată: mergînd pe burtă și aliniindu-se politic.
Altfel, ei reprezintă o achiziție valoroasă pentru grupul organizat Voiculescu-Piedone. Zic „ei“ fiindcă, așa cum anticipam încă de acum doi ani, vom vedea mai mulți generali de studio convertiți în oameni politici. Generalul Barbu își încearcă norocul la europarlamentare, dar mai sînt trageri. Mai sînt locuri de senatori și deputați, pentru generalii care nu suportă vremea ploioasă de la Bruxelles, poate chiar pe listele PSD-PNL, dacă la locale și europarlamentare coaliția dă cu oiștea-n gard și are nevoie de sprijinul Antenelor.
Acum, cînd Piedone a sunat goarna și Cristian Barbu i s-a alăturat, generalii au fremătat, de fapt, toți. Căci din făptura și cazierul lui Piedone iradiază, ca din blana unui șobolan, acele valori pentru care ei au jurat cu mîna pe drapel să lupte și să moară: onoare, curaj, dragoste de țară și spirit de sacrificiu. Exact așa cum le-a explicat Dan Voiculescu.
