Interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, un nou episod de comunism mascat
Au trecut 36 de ani de la Revoluția din 1989, momentul care ar fi trebuit să marcheze sfârșitul regimului comunist și începutul unei democrații autentice. Cu toate acestea, realitatea politică din România arată că democrația este adesea doar un concept gol, o aparență întreținută prin mecanisme care mimează libertatea, dar o anulează în esență. Cel mai recent exemplu? Interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu, deși acesta a fost votat de popor.
Votul poporului vs. decizia sistemului
Călin Georgescu a fost susținut de un număr semnificativ de cetățeni, demonstrând că o parte importantă a populației îl dorește ca opțiune electorală. Cu toate acestea, sistemul a găsit modalități de a-i bloca accesul la candidatură, sub pretexte birocratice sau juridice. Această situație ridică o întrebare fundamentală: cine decide cu adevărat cine poate candida și cine nu?
Dacă votul oamenilor poate fi anulat de structurile de putere, atunci în ce măsură mai putem vorbi despre o democrație autentică? O democrație reală presupune competiție electorală liberă, iar eliminarea unor candidați care nu convin sistemului trădează un mecanism de control specific regimurilor autoritare.
Democrația de fațadă și moștenirea comunistă
În teorie, România este un stat democratic, cu alegeri libere și pluralism politic. În practică, însă, există o rețea de interese care dictează cine are voie să participe la jocul politic și cine trebuie eliminat. Acest fenomen nu este nou – este moștenirea unui sistem care nu a dispărut cu adevărat în 1989, ci doar s-a adaptat la noile vremuri.
Metodele de cenzură s-au rafinat. Dacă înainte regimul comunist își elimina opozanții prin exil, închisoare sau teroare, astăzi se folosesc mecanisme aparent „legale” pentru a bloca accesul la putere al celor care nu se aliniază intereselor sistemului. Se invocă reguli, se interpretează legi și se folosesc instituțiile statului pentru a filtra cine poate sau nu să participe la alegeri.
Ce urmează?
Cazul Călin Georgescu nu este singular și, cel mai probabil, nu va fi ultimul. Dacă astfel de acțiuni rămân nesancționate de societate, viitorul democrației românești este unul sumbru. Un sistem care își elimină candidații incomozi înainte ca oamenii să poată decide la urne este un sistem care amintește mai mult de regimurile totalitare decât de o democrație autentică.
36 de ani de la Revoluție, România se confruntă cu o întrebare esențială: avem o democrație reală sau doar o iluzie bine regizată?
