Diletant. Dacian Cioloș a uitat că a fost creatorul regimului oligarhic Plahotniuc de la Chișinău

Distribuie acest articol!

Să încercăm să punem puţină ordine în discuţiile recente despre Republica Moldova şi să vedem cât putem de clar în ce direcţie se îndreaptă ideile publice referitoare la relaţia viitoare dintre Bucureşti şi Chişinău.

Pentru început să observăm o răsucire cel puţin spectaculoasă şi în acelaşi timp amuzantă. La 18 ianuarie 2016 Victoria Nuland cerea de la Bucureşti investirea unui guvern pro-european la Chişinău – pe 20 ianuarie 2016 era pus în funcţie Pavel Filip, cu funcţia de prim-ministru în guvernul Vladimir Plahotniuc. Premierul Dacian Cioloş de la Bucureşti a sprijinit acest guvern al lui Plahotniuc prin acordarea unui împrumut, în condiţiile în care după furtul miliardului de la Chişinău nici UE şi nici FMI nu mai doreau să aibă de-a face cu Republica Moldova.

De ce au ales SUA şi România să sprijine regimul Plahotniuc la Chişinău? Răspunsuri se pot găsi: poate din cauza faptului că în 2015 armata rusă avea drum deschis până la Odessa şi armata ucraineană nu prea era capabilă să opună vreo rezistenţă? poate din cauza faptului că în anul 2015 a apărut la Odessa o organizaţie intitulată „Rada Basarabeană” care avea ca obiectiv crearea unui stat care să cuprindă pe lângă regiunea Odessa şi Transnistria şi zone precum Găgăuzia şi Taraclia? poate din cauza faptului că Republica Moldova era profund dezechilibrată ca stat în 2015-2016, fiind lipsită de lichidităţi până la nivelul excluderii din sistemul european de asigurări auto?

Dacian Cioloş ne-ar putea povesti cu amănunte de ce a ales în anul 2016 să sprijine regimul Plahotniuc de la Chişinău şi să stabilizeze finanţele Republicii Moldova, cât de mult a fost influenţat în această decizie de Victoria Nuland şi ce reacţii a primit de la Bruxelles.

Maia Sandu – Dacian Cioloș

Din păcate Dacian Cioloş a ales să se bucure de căderea regimului Vladimir Plahotniuc şi de victoria Maiei Sandu. E amuzant să-l vezi pe Dacian Cioloş că se bucură de căderea unui regim la a cărui investire şi consolidare a contribuit din plin.   De câţiva ani „România” este demonizată când vine vorba de relaţia cu Republica Moldova şi „România” este de vină pentru tot ce s-a întâmplat rău în stânga Prutului. În realitate putem spune cu nume şi prenume cine, când şi ce a făcut, fără să mai dăm vina pe „România”. Vedem zilele acestea o cursă aprigă la Bucureşti pentru intrarea în graţiile Maiei Sandu. Nimeni nu vorbeşte de gafa catastrofală a Partidului Naţional Liberal aflat la guvernare în Bucureşti care a mizat în mod absurd totul pe Andrei Năstase în cursa electorală de la Chişinău. Greu de imaginat aşa o orbire politică, aşa un pariu lipsit de sens şi finalitate – mult mai amuzantă fiind amnezia totală care i-a cuprins pe autorii acestui eşec politic.

Alta este miza întrecerii în laude la adresa Maiei Sandu: cu cine va comunica la Bucureşti preşedinta de la Chişinău? Cu PNL sau cu USR? În ambele cazuri avem de-a face cu o situaţie absurdă: dacă se apropie de USR, Maia Sandu dă mâna cu principalul sprijinitor al lui Vlad Plahotniuc, dacă se apropie de PNL are de-a face cu cei care l-au sprijinit pe adversarul ei politic de la Chişinău. Aici avem esenţa nerostită a zbaterilor publice de la Bucureşti legate de victoria Maiei Sandu.

Citeste mai mult: adev.ro/qwjh75


Distribuie acest articol!
%d blogeri au apreciat: