Opinii

Dictatorii unde se duc când se duc?

Ceea ce Putin își imagina că va fi un galop de sănătate pentru „Armata Roșie eliberatoare” – rușii intră în Ucraina, o cuceresc în două zile, instalează un regim de lingăi, apoi se retrag, punând restul lumii în fața faptului împlinit – s-a transformat rapid într-un coșmar pentru tiranul de la Kremlin. Soldații lui, adică acea adunătură de copii speriați, flămânzi și plângăcioși, îmbrăcați în uniforme rusești, n-au reușit, în patru zile, să cucerească nici măcar un oraș mai răsărit din Ucraina, nicidecum să pună steagul roșu pe Kiev. Ceea ce au reușit, în schimb, a fost să ucidă sute de civili și mulți copii, să moară cu miile în atacuri prost coordonate și, mai ales, să se umple de un penibil absolut. Războiul din Ucraina, menit să demonstreze superioritatea absolută a soldatului rus care fumează sub apă, s-a transformat, în doar câteva zile, într-o comedie neagră, în care militarii Moscovei joacă rolul proștilor absoluți: rămân fără motorină la doar 100 km de graniță, țiganii le fură tancurile de sub nas, civilii ucraineni își ung gloanțele cu grăsime, ca să nu mai ajungă mercenarii musulmani ai lui Putin în rai la Mahomed, ciordesc tot ce le pică în mână, de la hârtia igienică din magazine la banii din bancomate. Într-un cuvânt, soldații lui Putin demonstrează că sunt o adunătură de amărășteni a cărei singură motivație, în acest război absurd, este să nu moară de foame înainte de a muri de glonț.

Citește și: Soldaţii ruşi au lăsat cadavre şi sânge pe unde au trecut: Nu a fost un accident, a fost de plăcere VIDEO

Nimeni nu și-ar dori să fie acum în pielea botoxată a Crăcănelului Atomic de la Kremlin, nici măcar el. Probabil că la ora asta, Putin se află deja la faza buncărului din filmul ăla faimos cu Hitler: complet izolat, primind vești proaste pe bandă rulantă, așteptând armate care nu vor mai veni niciodată. Pradă minții lui bolnave și imaginației delirante, Putin a crezut probabil că atitudinea de bătăușul clasei politice, manifestată din 2000, de când nevolnicul Elțîn i-a cedat puterea supremă, îi va aduce mereu succes. Dar uite că restul clasei n-a mai vrut să-i dea eugeniile de bună voie. Prins în vârtejul de paranoia și mania grandorii care i-a răpit de mult mințile, Putin nu și-a dat seama că lumea nu mai e condusă de cozile de topor care i-au facilitat ascensiunea. Că în America nu mai e stăpân otreapa de Trump, șantajabil cu femei goale, nici în Franța nu mai e blegul de Sarkozy, nici în Italia prietenul lui de curvăsării Berlusconi și nici măcar în Germania futecista redegistă Merkel. Nici măcar satrapii mai mici, pe care Putin se baza, nu i-au mai cântat în strună: Viktor Orban a deschis granițele pentru refugiații ucraineni, Erdogan a închis strâmtorile pentru navele militare rusești. Izolat în buncărul lui aurit, la masa nesfârșită care-l desparte de restul lumii, Putin a rămas singur-singurel – nici măcar amanta gimnastă nu-i mai este aproape, să-i vâre sticle calde la șale, sub plapumă. Pentru că așa sfârșesc dictatorii: cu totul singuri și urâți de oameni.

Prin gesturile sale demente, Putin a reușit ceea ce niciun alt tiran din istorie nu a mai reușit: să ridice absolut întreaga lume împotriva lui. Dacă privim în lungul și-n latul planetei, vedem că nimeni nu-i mai este alături. Excepție făcând câțiva goebbelși din propaganda Kremlinului, care știu că, dacă le pică stăpânul, ei vor fi tăvăliți prin fulgi și smoală și înecați în flegme, toți l-au abandonat pe Putin. Nu doar ucrainenii, siliți să-și părăsească în masă căminele, ci miliarde de oameni îl urăsc azi pe Putin, care reprezintă tot ce e mai rău, mai hâd și mai ticălos în omenire. Și nimeni nu se mai teme de el, după ce au văzut cu toții exemplul de curaj și îndrăzneală al civililor ucraineni. Nimeni nu se mai teme de rachetele lui nucleare – care, între noi fie vorba, nu vor fi lansate niciodată, oricât ar amenința el că o va face. Pentru că rachetele nucleare nu sunt exclusiv la cheremul lui Putin, nu e ca și cum ar avea el pe noptieră un panou cu butoane, pe care o să apese când l-or lăsa nervii de tot. Există un întreg lanț de comandă și nu cred că e vreun singur general dispus să transmită mai departe ordinul fatal, știind că în minutul următor americanii vor reacționa tot nuclear, distrugând planeta cu totul. Mai sunt atâtea lucruri de trăit, pentru generalii lui Putin, mai sunt atâtea iahturi de cumpărat și atâta caviar de mâncat pentru oligarhii lui, de ce ar renunța ei la toate astea? Pentru că le-o cere un dement aflat deja cu un picior în groapă?

Putin va merge de acum pe drumul pe care orice dictator merge, când i se apropie funia de par: indiferent de deznodământul războiului din Ucraina, sfârșitul lui e aproape. Ori că-și va zbura creierii, într-un neașteptat gest de curaj, ori că va fi răsturnat de generalii lui – privirea întunecată de ură a ministrului Apărării, Șoigu, din discuția de ieri cu Putin spune multe – sau de oligarhii pe ale căror miliarde și-a clădit puterea – orele lui la cârma Rusiei sunt numărate. Și va veni ziua când acest pitic mai sângeros ca Ejov va da socoteală pentru tot: și pentru copiii uciși în Ucraina, și pentru cei uciși la Beslan, și pentru rușii aruncați în aer în apartamentele lor, și pentru marinari lăsați să moară pe Kursk, și pentru toate suferințele provocate atâtor milioane de oameni de acest Stalin modern, care zace, acum, ca și tiranul georgian la sfârșitul vieții, în propria-i mizerie.

Citește și:

LIVE TEXT VIDEO: Dictatorul Putin a declanșat războiul pe scară largă împotriva Ucrainei

Putin poate ocupa o țară, dar nu poate înfrânge un popor

Vladimir Putin este Nebun, nu Rege

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button