Diaspora a trimis anual acasă 7 miliarde de euro. Oamenii abandonați de stat care țin în viață România

În fiecare lună, după ce orele muncite în străinătate se transformă în salarii, zeci de mii de transferuri pleacă din aplicațiile bancare și ajung în conturile unor bunici, părinți sau copii din România, scrie Cristian Popa, membru în CA al BNR, într-o opinie transmisă HotNews. Banca Națională începe din august 2025 să publice un set nou de date dedicate acestor fluxuri, remiterile personale, un capitol ignorat mult timp, deși la scară macro sunt la fel de importante ca investițiile străine directe sau fondurile europene.

Remiterile sunt transferuri private, voluntare, transfrontaliere între persoane. Ele includ atât banii trimiși acasă de românii plecați, cât și veniturile nete ale celor care lucrează temporar peste graniță. Statistic, apar ca încasări și plăți în balanța de plăți. Economic, sunt altceva: o rețea informală de stabilitate. Pentru multe familii, remiterile înseamnă chirie plătită la timp, școală pentru copii, o rezervă pentru lunile grele. La nivelul economiei, ele au funcționat în ultimul deceniu ca un amortizor: au susținut consumul, au atenuat șocuri și au finanțat o parte dintr-un deficit extern deloc mic, spune oficialul BNR.

60 de miliarde de euro în zece ani

Între 2013 și mijlocul lui 2025, românii din afara țării au trimis acasă aproximativ 60 de miliarde de euro , mai mult decât dublul valorii inițiale a PNRR. Este o sumă remarcabilă nu doar prin mărime, ci și prin stabilitate. Cei plecați nu au rupt legătura cu „acasă”.

Doar în 2024, încasările din remiteri au fost de circa 6,7 miliarde de euro, aproape 2% din PIB. Este de două ori și jumătate mai mult decât acum un deceniu, pe fondul creșterii numărului de emigranți și al veniturilor acestora. În același timp, plățile – banii trimiși din România către exterior – au ajuns la 1,7 miliarde de euro, cu aproximativ 60% peste anul precedent. Rezultatul: un net pozitiv de circa 5 miliarde de euro.

Dar tabloul începe să se schimbe. După prima jumătate a lui 2025, spune Cristian Popa, încasările încetinesc, iar plățile accelerează. Datele sugerează că anul acesta remiterile nete ar putea scădea.

Explicațiile sunt multiple: incertitudinile economice globale, costul mai ridicat al vieții în Occident, dar și un fenomen mai profund, mutarea familiilor în străinătate. Când soția și copiii sunt deja acolo, obligațiile financiare față de țară se reduc. Sau, mai simplu spus, unii nu mai au cui să trimită bani acasă.

Regatul Unit și Germania, noii poli ai diasporei

Structura geografică a remiterilor spune o poveste interesantă. Aproape jumătate din total vine astăzi din Regatul Unit și Germania. Deși diaspora din UK este numeric mult mai mică decât cea din Italia sau Spania, contribuția sa financiară a ajuns să le depășească.

Față de acum un deceniu, remiterile din Regatul Unit sunt de aproximativ zece ori mai mari. Explicația ține de deschiderea pieței muncii britanice după 2014, dar și de nivelul mai ridicat al veniturilor și de structura ocupațională: mai mulți specialiști și muncitori calificați.

Italia și Spania spun o altă poveste. Mulți români stabiliți acolo s-au reîntregit ca familie, au cheltuieli locale mai mari și mai puține rude rămase în țară. Trimit mai puțin, nu din lipsă de solidaritate, ci pentru că viața lor s-a mutat definitiv.

România începe să trimită bani, nu doar să primească

Un fenomen mai puțin discutat este creșterea rapidă a remiterilor din România către exterior. Din 2019 până în 2024, aceste plăți au crescut de peste patru ori. Dacă în urmă cu cinci ani raportul încasări/plăți era de 14 la 1, astăzi este de aproximativ 4 la 1.

Motivul este clar: deficitul de forță de muncă. România aduce tot mai mulți lucrători non-UE, iar aceștia trimit bani acasă. Contrar percepției populare, „banii nu pleacă masiv în Asia”. În top 10 destinații apare o singură țară asiatic, Nepal, cu sub 10% din total. Totuși, sumele cresc rapid, în linie cu numărul tot mai mare de lucrători străini.

Fără ei, spune tranșant Cristian Popa, economia României ar fi mai mică și traiul mai scump.

Ce fac remiterile cu economia

La nivel micro, efectele sunt clare: reduc sărăcia, stabilizează veniturile familiilor, permit investiții mici – renovări, afaceri locale, educație. În multe comunități cu migrație ridicată, nivelul de trai a crescut tocmai datorită acestor bani.

La nivel macro, remiterile:îmbunătățesc soldul contului curent, sprijină stabilitatea leului,
reduc nevoia de îndatorare externă.
Reversul medaliei este că o parte din bani se transformă rapid în importuri – electrocasnice, materiale de construcții, autoturisme, alimentând deficitul comercial. Totul depinde de cât din aceste sume se transformă în economisire și investiții locale.

Un efect colateral pozitiv este incluziunea financiară: mulți români au intrat în sistemul bancar tocmai pentru a primi sau trimite aceste sume.

Un sprijin, nu un substitut

Remiterile nu sunt un panaceu pentru dezvoltare. Ele protejează de cele mai grave forme de sărăcie, dar nu înlocuiesc politici publice eficiente. Sunt mai eficiente decât ajutoarele sociale, fără birocrație, fără alocări arbitrare, dar nu pot compensa pierderea de capital uman.

După aderarea la UE, România a pierdut milioane de lucrători activi. Oricât de mari ar fi sumele trimise acasă, ele rămân și simptomul unui exod.

Privind înainte, legătura financiară dintre diaspora și România va slăbi inevitabil. Generațiile tinere crescute în afara țării vor avea relații tot mai slabe cu „acasă”. Remiterile vor rămâne importante, dar probabil vor intra treptat pe o pantă descendentă.

Până atunci însă, pragmatica și consecventa diasporă rămâne ceea ce este de mai bine de un deceniu:
investitorul din umbră al economiei românești.